In ultima vreme trebuie sa recunosc ca nu prea am avut timp de computer decat fugar si am cam ramas in urma cu povestiri din tinerete,asa ca am sa continui de aici
.....asa cum va spuneam,nazbatiile mele de alta data!O alta ,,dragalasenie,,a fost o seara de poker pe tosturi.Eram intr-o seara cu cativa dintre prietenii mei la mine la local discutand diverse.Timpul trecea nevazut pe langa noi de parca nici nu eram prezenti.Discutia decurgea asa de lent si placut incat nici nu mi-am dat seama cand a sosit ora inchiderii,23:00.Si ca sa nu taiem brusc aceasta atmosfera placuta,cineva a propus sa ne ,,inscriem la o partida de poker .Eram 4 derbedei.Eu subsemnatul:),Giuze,Muzike,si Lole la barul caruia ne-am si retras pentru partida de poker.Inainte de a fi bar-taverna,a fost club de noapte,dar din cauza ca nu a mers prea bine a ramas doar stagiul de taverna.Numai buna de seri din acestea pline de cheflii ca noi.Locul parca te imbia sa intri.Era un local spatios cu un fel de vatra patrata in mijloc,captusita cu caramida de decor in care ardea un foc mocnit numai bun de incalzit atmosfera si de a te imbia la un paharel.Parca vad si acum scena,asezati in jurul mesei pregatiti sa dam drumul jocului.Am cazut de acord sa jucam pe perechi,eu cu Muzike si Giuze cu Lole.Si am hotarat sa nu jucam pe bani,mai bine jucam pe tosturi ca sa fie mai distractiv.Nu stiu cum am facut,dar am luat o bataie de 100 de tosturi!Pe care trebuia sa le platesc.(Lole se gandea ca o sa le platesc asa ,ca suntem prieteni,dar si-a gasit nasul.
Am zis ca le platesc numai daca le manac.Atunci Lole si-a suflecat manecile mormaind si s-a pus pe treaba.El facea,eu mancam,el facea,eu mancam.Am mancat vreo 15 si simteam ca pocnesc,asa ca i-am invitat si pe ceilalti.Au mancat si ei cat au putut ,dar nu am reusit sa le mancam pe toate.Restul le-am lasat acolo.Cata risipa:)!
Intr-una din zile mi-a venit nefericita idee da a monta o masa de ping pong in sala mare.Doamne!Atat le-a trebuit astora sa afle!Nu mai puteam scapa de ei.Se incingeau niste meciuri pana la 12-1 noaptea!Si dai cu scandaluri si certuri,asa ca am mai montat una(dar uite ca acu mi-a venit ideea,trebuia sa le i-au bani),
dar era bine ca mai atrageam clienteala si la jocuri.EEE!iaca asa trecea timpul fara sa-mi dau seama ca se scursesera aproape 8 luni de cand eram prin acele locuri.....va urma.
Se afișează postările cu eticheta povestea mea. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta povestea mea. Afișați toate postările
luni, 2 noiembrie 2009
marți, 20 octombrie 2009
Om intre oameni
.Dupa ce l-a lamurit care era treaba,a venit omul inapoi la mine si si-a cerut scuze de incident,si de-atunci nu m-a mai deranjat nimeni. .....continuare
Iata asa am ajuns sa incep sa port si eu pistol la brau ca si ceilalti,un pistol mic,,Perfecta,,de calibru mic.Treaba cu purtatul de pistoale se facea la suprafata dar totusi pe ascuns.Adica il tineai la vedere dar trebuia sa fii cu ochii in 4 de teama politiei.Din fericire nu a trebuit sa-l folosesc niciodata.Timpul trecea pe nesimtite,si in localul unde lucram totul parea sa mearga in ordine dupa parerea mea.Distractie in fiecare zi ,muzica la maxim,pitipoance,jocuri,bautura.Distractia a avut si momente neplacute.Imi aduc aminte cand am gaurit rucsacul nou nout ai unei pitipoance cu o petarda.:))Vai!ce mai plansete pe ea.Cum a fost treaba.Incepusera sa circule prin local pe la mine ,petarzi din acelea ca subtiri si mici ca batul de chibrit.Aproape toi pustanii aveau asa ceva prin buzunare,asa mi-am luat si eu.Intr-o zi pe cand ne duelam cu petarzi din acestea ,in cutia jocului de fotbal de masa,am aruncat o petarda mai tare si a sarit peste masa direct in gramada de ghiozdane si rucsacuri ce erau imprastiate pe jos de cealalta a mesei de fotbaj,facand o gaura cat oul de gaina intr-un rucsac,iar mie dupa mai multe amenintari cu politia si expulzare din sat,mi-a facut o gaura de 60 de marci in buzunar:)).O alta faza de care imi aduc aminte,a fost un pariu pus pe niste sticle de vin.Eram intr-o dupa amiaza cu prietenul meu Giuze,cu frate-su si inca cativa,stateam la taclale.Cei veni unuia din ei sa ne provoace la baute pe mine si pe Giuze.Astfel am pus pariu ,cine da o sticla de vin de 700 de grame pe gat pe nerasuflate, fara sa se imbete, castiga,celalt urmand sa plateasca amandoua sticlele.Am tras doua scaune fata in fata,fiecare pregatit cu sticla lui.Cand s-a dat startul,am pus sticla la gura,am inchis ochii si galc,galc,galc pana cand am simtit ca nu mai curge nimic.Pe moment si inca vreo 10 minute nu am avut nimic.Prietenul meu Giuze ,in 5 minute era blana, nemaiputandu-se ridica aproape nici de pe scaun.Eu m-am ridicat si am plecat spre camera,mi-am dat cu apa pe ochi si m-am intors inapoi, castigand astfel pariul.Frate-su bombanind l-a luat de brat si a inceput sa-l tarasca spre casa.Imediat cum s-a inchis usa in urma lor,am taiat-o in baie si am dat la rate tot ,simtind ca totul se invarte cu mine.Am dat cu apa rece pe fata si m-am intins un pic pe pat,dar parca mai tare se invartea totul cu mine.Vreo doua luni,nu mi-a mai trebuit vin.Eee!cate nazbatii n-am mai facut si eu!dar va mai spun si alta data:))
Iata asa am ajuns sa incep sa port si eu pistol la brau ca si ceilalti,un pistol mic,,Perfecta,,de calibru mic.Treaba cu purtatul de pistoale se facea la suprafata dar totusi pe ascuns.Adica il tineai la vedere dar trebuia sa fii cu ochii in 4 de teama politiei.Din fericire nu a trebuit sa-l folosesc niciodata.Timpul trecea pe nesimtite,si in localul unde lucram totul parea sa mearga in ordine dupa parerea mea.Distractie in fiecare zi ,muzica la maxim,pitipoance,jocuri,bautura.Distractia a avut si momente neplacute.Imi aduc aminte cand am gaurit rucsacul nou nout ai unei pitipoance cu o petarda.:))Vai!ce mai plansete pe ea.Cum a fost treaba.Incepusera sa circule prin local pe la mine ,petarzi din acelea ca subtiri si mici ca batul de chibrit.Aproape toi pustanii aveau asa ceva prin buzunare,asa mi-am luat si eu.Intr-o zi pe cand ne duelam cu petarzi din acestea ,in cutia jocului de fotbal de masa,am aruncat o petarda mai tare si a sarit peste masa direct in gramada de ghiozdane si rucsacuri ce erau imprastiate pe jos de cealalta a mesei de fotbaj,facand o gaura cat oul de gaina intr-un rucsac,iar mie dupa mai multe amenintari cu politia si expulzare din sat,mi-a facut o gaura de 60 de marci in buzunar:)).O alta faza de care imi aduc aminte,a fost un pariu pus pe niste sticle de vin.Eram intr-o dupa amiaza cu prietenul meu Giuze,cu frate-su si inca cativa,stateam la taclale.Cei veni unuia din ei sa ne provoace la baute pe mine si pe Giuze.Astfel am pus pariu ,cine da o sticla de vin de 700 de grame pe gat pe nerasuflate, fara sa se imbete, castiga,celalt urmand sa plateasca amandoua sticlele.Am tras doua scaune fata in fata,fiecare pregatit cu sticla lui.Cand s-a dat startul,am pus sticla la gura,am inchis ochii si galc,galc,galc pana cand am simtit ca nu mai curge nimic.Pe moment si inca vreo 10 minute nu am avut nimic.Prietenul meu Giuze ,in 5 minute era blana, nemaiputandu-se ridica aproape nici de pe scaun.Eu m-am ridicat si am plecat spre camera,mi-am dat cu apa pe ochi si m-am intors inapoi, castigand astfel pariul.Frate-su bombanind l-a luat de brat si a inceput sa-l tarasca spre casa.Imediat cum s-a inchis usa in urma lor,am taiat-o in baie si am dat la rate tot ,simtind ca totul se invarte cu mine.Am dat cu apa rece pe fata si m-am intins un pic pe pat,dar parca mai tare se invartea totul cu mine.Vreo doua luni,nu mi-a mai trebuit vin.Eee!cate nazbatii n-am mai facut si eu!dar va mai spun si alta data:))
duminică, 18 octombrie 2009
Om intre oameni
...continuare
Asa cum va spuneam,cazusem in patima jocurilor de noroc,pana in seara in care am pierdut 300 de marci.(In 1993-94 erau foarte multi bani.)Atunci parca m-am trezit dintr-un visAm inceput sa valorific mai apoi acest viciu.Timpul trecea pe nesimtite si incet ,incet am ajuns cunoscut ca un tip care nu stia de gluma.Vestea s-a imprastiat din gura in gura,de la pustanii de la scoala, pana la cei mai mari..La un moment dat Zoran cel care era pana atunci mana dreapta a patronului,s-a certat cu patronul si a plecat lasand in mana mea tot localul.Nu era usor de intretinut.Trebuia sa fii tot timpul cu ochii in 4 la pustanii ce incercau tot timpul sa fac smecherii cu fise false si alte chestii,dar si la cei mari care loveau aparatele atunci cand pierdeau.Trebuia sa fii tot timpul un fel de mediator intre nervii lor si statutul tau de om de raspundere.Intr-o zi cand patronul a venit sa deschida locurile sa-mi faca inventarul la fise ,am furat o cheie de la un joc,Dupa ce a plecat el,cu o surubelnita mare am fortat toate usitele de la jocuri,si am scos butucurile din fiecare incuietoare.Cu ajutorul unui patent,am facut acea cheie sa mearga la toate jocurile.Aveam tot timpul fise la mine pe care le negociam in schimbul a diferite sarcini pe care le dadeam pustilor de la scoala sa le faca.La fel masluiam si pokerele stergeam memoria si luam banii,punand in aparat numai o suma mica.Ajungeam de multe ori si la cate 100 de marci pe noapte.Dar cum ai luam asa ai cheltuiam.(banii de furat nu tin de cald niciodata)Asa mi-am castigat multi prieteni.La unii mergea cu forta,la altii mergea cu siretenia si cu mita:){cate o fisa o cinste).Reputatia mea mergea bine din cauza ca nu le dadeam prea mult nas.Imi aduc aminte de o faza.S-au gandit cativa cam de varsta mea (19-20 de ani cat aveam atunci) sa ma puna la incercare sa vada cat de tare sunt la bataie.M-au incercuit toti,si cel care era considerat printre cei mai buni dintre ei ,ma luat prin surprindere in brate pe la spate,prinzandu-ma ca intr-o menghia.La acea varsta eram tare salbatic si nu ma intimidam usor.Datorita schemelor de auto aprare care le invatasem de la varul meu, am putut sa ies la suprafata.Greseala facuta de adversarul meu in acel moment,a fost ca mi-a lasat mainile libere.Cu o miscare brusca m-am lasat in jos apucandu-l in acelasi timp de cap, cu o miscare iute folosindu-ma si de greutatea corpului sau,l-am aruncat peste umar direct in mijlocul cercului care se formase in jurul meu.Toti au ramas muti in acel moment,pentru ca nu se asteptau la asa ceva.De atunci mi-am castigat un oarecare respect si mi-am facut viata mai usoara acolo.Klicevat era un sat destul de mare,si destul de aproape de dunare.Prin acea vreme era embargoul de petrol.Traficantii de benzina si motorina misunau prin acele imprejurimi. De altfel mai toti sarbii care erau aproape de dunare, faceau aceasta meserie periculoasa.Era ca in vestul salbatic.Ii vedeai cum intra la tine in local cu pistolul la brau de parca erau din gasca lui Pintea Haiducul.Scandaluri impuscaturi si tot tacamul.Asa am ajuns sa am cunoscuti si in acel mediu.Aveam pe un pusti pe care il scosesem din cateva situatii dificile,tatal lui fusese politai,iar in acea perioada facea trafic cu motorina la dunare.Cand cobora in centru satului,tot timpul purta 2 pistoale la el.Un magnum urias cam de vreo 25 cm cu butoias modificat in care intrau gloante de carabina.Si mai purta un Colt englezesc semiautomat nichelat, tot de calibru mare.Aveam multi prieteni pe care mi i-am facut pe baza localului unde lucram.La sarbi,plecarea in armata era un eveniment deosebit.Se facea o masa festiva mai ceva ca la nunta!Muzica,lautari,mese imbelsugate cu de toate ,vin,bere,tot ce voiai!Eram intr-o seara in barul din spatele localului meu unde lucra si o romancuta frumusica,Mineta o chema.Stateam la taclale impreuna cu alti cativa prieteni ,si tocmai fusesem invitat la un astfel de eveniment,cand la un moment dat un betivan din sleapca celor care frecventau des acel loc,i s-a parut ceva suspect la mine,si si-a adus aminte sa fie rasist(vezi doamne, eu eram pe teritoriul lui si ai eram dator cu ceva respect)Atat i-a trebuit lui Chiceo(tatal baiatului pe care il scosesem din acele situatii dificile de care va spuneam mai devreme)L-a luat frumusel de cap si cu pistolul pus in coaste l-a scos afara la un pahar de vorba.Dupa ce l-a lamurit care era treaba,a venit omul inapoi la mine si si-a cerut scuze de incident,si de-atunci nu m-a mai deranjat nimeni.Cate n-am mai tras si eu !Dar va mai spun si alta data:).....
Asa cum va spuneam,cazusem in patima jocurilor de noroc,pana in seara in care am pierdut 300 de marci.(In 1993-94 erau foarte multi bani.)Atunci parca m-am trezit dintr-un visAm inceput sa valorific mai apoi acest viciu.Timpul trecea pe nesimtite si incet ,incet am ajuns cunoscut ca un tip care nu stia de gluma.Vestea s-a imprastiat din gura in gura,de la pustanii de la scoala, pana la cei mai mari..La un moment dat Zoran cel care era pana atunci mana dreapta a patronului,s-a certat cu patronul si a plecat lasand in mana mea tot localul.Nu era usor de intretinut.Trebuia sa fii tot timpul cu ochii in 4 la pustanii ce incercau tot timpul sa fac smecherii cu fise false si alte chestii,dar si la cei mari care loveau aparatele atunci cand pierdeau.Trebuia sa fii tot timpul un fel de mediator intre nervii lor si statutul tau de om de raspundere.Intr-o zi cand patronul a venit sa deschida locurile sa-mi faca inventarul la fise ,am furat o cheie de la un joc,Dupa ce a plecat el,cu o surubelnita mare am fortat toate usitele de la jocuri,si am scos butucurile din fiecare incuietoare.Cu ajutorul unui patent,am facut acea cheie sa mearga la toate jocurile.Aveam tot timpul fise la mine pe care le negociam in schimbul a diferite sarcini pe care le dadeam pustilor de la scoala sa le faca.La fel masluiam si pokerele stergeam memoria si luam banii,punand in aparat numai o suma mica.Ajungeam de multe ori si la cate 100 de marci pe noapte.Dar cum ai luam asa ai cheltuiam.(banii de furat nu tin de cald niciodata)Asa mi-am castigat multi prieteni.La unii mergea cu forta,la altii mergea cu siretenia si cu mita:){cate o fisa o cinste).Reputatia mea mergea bine din cauza ca nu le dadeam prea mult nas.Imi aduc aminte de o faza.S-au gandit cativa cam de varsta mea (19-20 de ani cat aveam atunci) sa ma puna la incercare sa vada cat de tare sunt la bataie.M-au incercuit toti,si cel care era considerat printre cei mai buni dintre ei ,ma luat prin surprindere in brate pe la spate,prinzandu-ma ca intr-o menghia.La acea varsta eram tare salbatic si nu ma intimidam usor.Datorita schemelor de auto aprare care le invatasem de la varul meu, am putut sa ies la suprafata.Greseala facuta de adversarul meu in acel moment,a fost ca mi-a lasat mainile libere.Cu o miscare brusca m-am lasat in jos apucandu-l in acelasi timp de cap, cu o miscare iute folosindu-ma si de greutatea corpului sau,l-am aruncat peste umar direct in mijlocul cercului care se formase in jurul meu.Toti au ramas muti in acel moment,pentru ca nu se asteptau la asa ceva.De atunci mi-am castigat un oarecare respect si mi-am facut viata mai usoara acolo.Klicevat era un sat destul de mare,si destul de aproape de dunare.Prin acea vreme era embargoul de petrol.Traficantii de benzina si motorina misunau prin acele imprejurimi. De altfel mai toti sarbii care erau aproape de dunare, faceau aceasta meserie periculoasa.Era ca in vestul salbatic.Ii vedeai cum intra la tine in local cu pistolul la brau de parca erau din gasca lui Pintea Haiducul.Scandaluri impuscaturi si tot tacamul.Asa am ajuns sa am cunoscuti si in acel mediu.Aveam pe un pusti pe care il scosesem din cateva situatii dificile,tatal lui fusese politai,iar in acea perioada facea trafic cu motorina la dunare.Cand cobora in centru satului,tot timpul purta 2 pistoale la el.Un magnum urias cam de vreo 25 cm cu butoias modificat in care intrau gloante de carabina.Si mai purta un Colt englezesc semiautomat nichelat, tot de calibru mare.Aveam multi prieteni pe care mi i-am facut pe baza localului unde lucram.La sarbi,plecarea in armata era un eveniment deosebit.Se facea o masa festiva mai ceva ca la nunta!Muzica,lautari,mese imbelsugate cu de toate ,vin,bere,tot ce voiai!Eram intr-o seara in barul din spatele localului meu unde lucra si o romancuta frumusica,Mineta o chema.Stateam la taclale impreuna cu alti cativa prieteni ,si tocmai fusesem invitat la un astfel de eveniment,cand la un moment dat un betivan din sleapca celor care frecventau des acel loc,i s-a parut ceva suspect la mine,si si-a adus aminte sa fie rasist(vezi doamne, eu eram pe teritoriul lui si ai eram dator cu ceva respect)Atat i-a trebuit lui Chiceo(tatal baiatului pe care il scosesem din acele situatii dificile de care va spuneam mai devreme)L-a luat frumusel de cap si cu pistolul pus in coaste l-a scos afara la un pahar de vorba.Dupa ce l-a lamurit care era treaba,a venit omul inapoi la mine si si-a cerut scuze de incident,si de-atunci nu m-a mai deranjat nimeni.Cate n-am mai tras si eu !Dar va mai spun si alta data:).....
joi, 15 octombrie 2009
Om intre oameni
continuare ....
Asa cum va spuneam ,am intrat in contact de aproape cu lumea distractiei.In acel an nu prea mai era de munca in sat din cauza ca romanii se cam inmultisera si m-am gandit sa vad cum e sa lucrezi la jocuri mecanice.Era mult de munca la montat -demontatul baracilor si aparaturii electronice care trebuiau puse in functiune in timp record.In rest era distractie,cheltuit bani pe prostii,si stat degeaba.Fiecare sat avea o sarbatoare a lui,unde trebuia sa fim numai decat prezenti!Acolo se faceau banii.La sfarsit de sezon (adica pe timpul iernii)patronul se retragea in caminul cultural din satul Klicevat.Acolo am avut cele mai multe peripetii.In fata localului,era un loc marisor unde in fiecare joi era un fel de bazar cu de toate.Cum ieseai pe usa caminului cultural,in partea dreapta era un bar de tineret unde veneau toti smecherasii.Peste drum la vreo 20 de m era un restaurant la care lucra o familie de romani.In spatele caminului era un local unde se mai adunau romanii la un pahar de ,,vorba,,si mai trageau si cate un biliard,un scandal,o bauta.Va descriu toate acestea ca sa va introduc in noua lume cu totul noua in care am intrat.Dar mai intai sa va spun cum am ajuns aici.Pe timpul sezonului(adica vara)era nevoie de 2 oameni pentru montat,demontat si intretinerea baracilor.Eram eu si inca un sarb Zoran,care lucra de vreo 4-5 ani la acest patron.De la el am invatat multe si bune si rele:)Pe timp de iarna nu era nevoie decat de unul singur care sa aiba grija de local si sa vanda fise la casa.Era o camera mare de vreo 20 de metri patrati ,unde aveam instalate toate jocurile elctronice,printre care si 3 pokere,si doua masinute cu jocuri cu fructe,undeva intr-un colt era un fel de bar unde aveam noi montata statia de muzica si srtarul ce se incuia si tinea loc de seif.Langa bar era o usa care dadea in camera unde dormeam noi,iar undeva mai in spate erau o usa dubla ce dadea in sala mare unde se organizau nunti si alte activitati.Patronul nu voia sa ma i-a si pe timp de iarna.Pe timp de iarna la sarbi era foamete mare,asa ca am negociat sa ma i-a in schimbul a 5% din vanzari,mai nimic.Zoran lua 10% un pic mai bine decat mine.La acest local majoritatea clientilor erau elevii de la scoala de peste drum si din cand in cand se mai organiza cate ceva la camin si atunci era prapad de lume.Printre toti acestia eram si eu prins in aceasta mreaja a jocurilor electronice.Asa am inceput sa joc poker,jocul cu fructe la care am pierdut intr-o seara 300 de marci si la jocurile de distractie eram primul la toate la scor
.Mare noroc am avut in acea noapte cu Zoran care stia o smecherie la jocul cu fructe.Cracanam capacul din spate al jocului si stergeam toata memoria de la un buton ce al avea pe placa,dupa aceea jucam de o suma infima de 20-30 de marci si totul era ok.Acea peripetie mi-a fost si invatare de minte,de atunci nu am mai jucat jocuri de noroc.Ba din contra am inceput sa exploatez aceasta oportunitate ce mi s-a ivit.Dar va voi da detalii maine sera..pana atunci
peace to all!
Asa cum va spuneam ,am intrat in contact de aproape cu lumea distractiei.In acel an nu prea mai era de munca in sat din cauza ca romanii se cam inmultisera si m-am gandit sa vad cum e sa lucrezi la jocuri mecanice.Era mult de munca la montat -demontatul baracilor si aparaturii electronice care trebuiau puse in functiune in timp record.In rest era distractie,cheltuit bani pe prostii,si stat degeaba.Fiecare sat avea o sarbatoare a lui,unde trebuia sa fim numai decat prezenti!Acolo se faceau banii.La sfarsit de sezon (adica pe timpul iernii)patronul se retragea in caminul cultural din satul Klicevat.Acolo am avut cele mai multe peripetii.In fata localului,era un loc marisor unde in fiecare joi era un fel de bazar cu de toate.Cum ieseai pe usa caminului cultural,in partea dreapta era un bar de tineret unde veneau toti smecherasii.Peste drum la vreo 20 de m era un restaurant la care lucra o familie de romani.In spatele caminului era un local unde se mai adunau romanii la un pahar de ,,vorba,,si mai trageau si cate un biliard,un scandal,o bauta.Va descriu toate acestea ca sa va introduc in noua lume cu totul noua in care am intrat.Dar mai intai sa va spun cum am ajuns aici.Pe timpul sezonului(adica vara)era nevoie de 2 oameni pentru montat,demontat si intretinerea baracilor.Eram eu si inca un sarb Zoran,care lucra de vreo 4-5 ani la acest patron.De la el am invatat multe si bune si rele:)Pe timp de iarna nu era nevoie decat de unul singur care sa aiba grija de local si sa vanda fise la casa.Era o camera mare de vreo 20 de metri patrati ,unde aveam instalate toate jocurile elctronice,printre care si 3 pokere,si doua masinute cu jocuri cu fructe,undeva intr-un colt era un fel de bar unde aveam noi montata statia de muzica si srtarul ce se incuia si tinea loc de seif.Langa bar era o usa care dadea in camera unde dormeam noi,iar undeva mai in spate erau o usa dubla ce dadea in sala mare unde se organizau nunti si alte activitati.Patronul nu voia sa ma i-a si pe timp de iarna.Pe timp de iarna la sarbi era foamete mare,asa ca am negociat sa ma i-a in schimbul a 5% din vanzari,mai nimic.Zoran lua 10% un pic mai bine decat mine.La acest local majoritatea clientilor erau elevii de la scoala de peste drum si din cand in cand se mai organiza cate ceva la camin si atunci era prapad de lume.Printre toti acestia eram si eu prins in aceasta mreaja a jocurilor electronice.Asa am inceput sa joc poker,jocul cu fructe la care am pierdut intr-o seara 300 de marci si la jocurile de distractie eram primul la toate la scor
peace to all!
miercuri, 14 octombrie 2009
Om intre oameni
....continuare
Cu timpul am ajuns sa fiu cunoscut in sat pentru seriozotatea mea.Asa ca mi-am gasit alta gazda mai buna.Acolo aveam camera mea,puteam face baie ca omul si puteam sa-mi spal hainele ca lumea la masina de spalat.Un pas mare dintre lighenas si masina automata:))Acolo am invatat sa si conduc.Si care credeti ca a fost primul vehicul ?Tractorul bineinteles:)Dupa cateva ture dus intors la camp cu gazda,am tras cu ochiul bine la toate comezile pe care le facea el,si cu prim
a ocazie cand m-a intrebat daca stiu sa conduc i-am raspuns normal ca stiu!Doar nu era sa-mi fac natia de ras:))Si incet incet am ajuns vestit pe tractoreata.Eram cautat ca sofer sa aduc papusoiul oamenilor batrani de pe camp.Un atu bun,daca stai sa te gandesti ca ceilalti despicau la foi de papusoi de le sareau capacele.Dar sa va spun cateva vorbe despre gazda mea.Era un gras urias,blond,cu un glas ca o trompeta,il chema Bojan si il auzeai de la 2 poste cand venea acasaDaca ar fi putut merge si la toaleta cu tractoru ,ce bine era.Ura efortu,dar nu avea de ales,dat fiind ca ramasese sa aiba grija de casa deoarece parintii lui lucrau amandoi in Austria.Acasa nu avea decat pe bunicii lui care erau foarte batrani.Babuta era o femeie de zahar si buna ca painea lui Dumnezeu.Mosu era un pic mai posac ca un gansac.Dar undeva avea si el ascuns un gram de bunatate.Era sufletist grasu,si pe deasupra facea niste prajituriiii mama!mama!Lipsea mai tot timpul de acasa,iar eu tebuia sa am grija de treburile gospodariei.Dai la porci,fa curat la vaci,mulge vaca,fa curat in ograda.Dar nu ma plangeam.Pentru mine era floare la ureche toate aceste lucruri.Era foarte greu sa ai o gazda buna si multi erau invidiosi pe mine.Ce mi-a placut la sarbi,este faptul ca nu amestecau aproape niciodata munca cu distractia.Intotdeauna distractia venea pe locul doi.In perioada de va
ra ,seara tot timpul era distractie!Imi aduc aminte ca undeva in centrul satului era un loc liber unde veneau tiganii cu balciul.Lanturi,masinute,jocuri electronice si muzica la maxim si tot tacamul, chema lumea din toate colturile satului.Acolo imi cheltuiam leafa:))Asa am ajuns ca cunosc oamenii din acel mediu si sa lucrez cu ei.Dar asta e o alta poveste despre care o sa va spun maine seara...
pana atunci
Cu timpul am ajuns sa fiu cunoscut in sat pentru seriozotatea mea.Asa ca mi-am gasit alta gazda mai buna.Acolo aveam camera mea,puteam face baie ca omul si puteam sa-mi spal hainele ca lumea la masina de spalat.Un pas mare dintre lighenas si masina automata:))Acolo am invatat sa si conduc.Si care credeti ca a fost primul vehicul ?Tractorul bineinteles:)Dupa cateva ture dus intors la camp cu gazda,am tras cu ochiul bine la toate comezile pe care le facea el,si cu prim
a ocazie cand m-a intrebat daca stiu sa conduc i-am raspuns normal ca stiu!Doar nu era sa-mi fac natia de ras:))Si incet incet am ajuns vestit pe tractoreata.Eram cautat ca sofer sa aduc papusoiul oamenilor batrani de pe camp.Un atu bun,daca stai sa te gandesti ca ceilalti despicau la foi de papusoi de le sareau capacele.Dar sa va spun cateva vorbe despre gazda mea.Era un gras urias,blond,cu un glas ca o trompeta,il chema Bojan si il auzeai de la 2 poste cand venea acasaDaca ar fi putut merge si la toaleta cu tractoru ,ce bine era.Ura efortu,dar nu avea de ales,dat fiind ca ramasese sa aiba grija de casa deoarece parintii lui lucrau amandoi in Austria.Acasa nu avea decat pe bunicii lui care erau foarte batrani.Babuta era o femeie de zahar si buna ca painea lui Dumnezeu.Mosu era un pic mai posac ca un gansac.Dar undeva avea si el ascuns un gram de bunatate.Era sufletist grasu,si pe deasupra facea niste prajituriiii mama!mama!Lipsea mai tot timpul de acasa,iar eu tebuia sa am grija de treburile gospodariei.Dai la porci,fa curat la vaci,mulge vaca,fa curat in ograda.Dar nu ma plangeam.Pentru mine era floare la ureche toate aceste lucruri.Era foarte greu sa ai o gazda buna si multi erau invidiosi pe mine.Ce mi-a placut la sarbi,este faptul ca nu amestecau aproape niciodata munca cu distractia.Intotdeauna distractia venea pe locul doi.In perioada de va
ra ,seara tot timpul era distractie!Imi aduc aminte ca undeva in centrul satului era un loc liber unde veneau tiganii cu balciul.Lanturi,masinute,jocuri electronice si muzica la maxim si tot tacamul, chema lumea din toate colturile satului.Acolo imi cheltuiam leafa:))Asa am ajuns ca cunosc oamenii din acel mediu si sa lucrez cu ei.Dar asta e o alta poveste despre care o sa va spun maine seara...miercuri, 30 septembrie 2009
om intre oameni
.....continuare In prima saptamana,dupa ce am ajuns acolo nu am
reusit sa mergem nici unde la munca.Din cauza ca nu stiam o iota sarbeste,munca nu era asa de multa,iar cei mai cu vechime ieseau tot timpul la inaintare.Totul imi parea asa de ciudat.Pana si limba ceea a lor mi se parea atat de grea incat imi ziceam ca daca o sa incerc sa spun vre-un cuvant,o sa-mi scrintesc limba.Dar nevoia te invata.Asa se face ca intr-o zi din acelea monotone,(adica dute la piata de munca,vino de la piata de munca si dormi)norocul ne-a suras.Eram printre ultimii disperati ramasi in piata,si ne gandeam ce-o sa mancam,iaurt cu paine sau paine cu iaurt?mare dilema:))Pe cand ne gandeam noi asa,de la deal venea incet un mosneag.Se opri in dreptul meu,si intreba ceva.La care eu m-am uitat ca curca-n lemne .Din
dreapta mea sari unul mai motat ca mine si se baga peste treaba.Zic eu ,no!asta nu-i drept.Negociaza el cu mosul,bani,mancare,tigari.Dupa care vad ca pleaca mosul.Atunci eu l-am intrebat:
-Ce-a vrut mosu?
-A,nimic,voia doi oameni la prasit de lubenite!
-Pai de ce nu te-ai dus cu el?
-Ba ma duc,da s-a dus sa-mi i-a tigari.
Ba,da prost mai sunt!,ma gandii eu.Uite cum imi lua asta painea de la gura.M-am ridicat repede de pe banca si am fugit dupa mos.L-am prins din urma si i-am explicat ca vreau eu sa merg la munca.Mai prin semne,bombanituri de-ale mele m-a inteles,dar mi-a spus ca area nevoie de 2!Ptuuu!Sa fie!Ghinion,prietenul meu tocmai plecase.Dar eram foarte hotarat sa lucrez(pardon sa mananc:))Asa ca i-am spus mosului,sa ma astepte acolo si m-am dus fuga dupa prietenul meu sa-l i-au cu mine.In sfarsit dupa o gramada de alte peripetii,am fost la prima zi de munca.De atunci mi-am pus ambitia sa invat sarbeste.Acolo eraun sarb pe nume Jiva,care stia romaneste si in a carui coliba stateam noi:)Prima mea intrebare a fost Caco se kaje?Adica, cum se spune?Si de acolo am ajuns in cateva luni sa stiu sarbeste mai bine ca altii ce aveau ani acolo.....va urma
reusit sa mergem nici unde la munca.Din cauza ca nu stiam o iota sarbeste,munca nu era asa de multa,iar cei mai cu vechime ieseau tot timpul la inaintare.Totul imi parea asa de ciudat.Pana si limba ceea a lor mi se parea atat de grea incat imi ziceam ca daca o sa incerc sa spun vre-un cuvant,o sa-mi scrintesc limba.Dar nevoia te invata.Asa se face ca intr-o zi din acelea monotone,(adica dute la piata de munca,vino de la piata de munca si dormi)norocul ne-a suras.Eram printre ultimii disperati ramasi in piata,si ne gandeam ce-o sa mancam,iaurt cu paine sau paine cu iaurt?mare dilema:))Pe cand ne gandeam noi asa,de la deal venea incet un mosneag.Se opri in dreptul meu,si intreba ceva.La care eu m-am uitat ca curca-n lemne .Din
dreapta mea sari unul mai motat ca mine si se baga peste treaba.Zic eu ,no!asta nu-i drept.Negociaza el cu mosul,bani,mancare,tigari.Dupa care vad ca pleaca mosul.Atunci eu l-am intrebat:-Ce-a vrut mosu?
-A,nimic,voia doi oameni la prasit de lubenite!
-Pai de ce nu te-ai dus cu el?
-Ba ma duc,da s-a dus sa-mi i-a tigari.
Ba,da prost mai sunt!,ma gandii eu.Uite cum imi lua asta painea de la gura.M-am ridicat repede de pe banca si am fugit dupa mos.L-am prins din urma si i-am explicat ca vreau eu sa merg la munca.Mai prin semne,bombanituri de-ale mele m-a inteles,dar mi-a spus ca area nevoie de 2!Ptuuu!Sa fie!Ghinion,prietenul meu tocmai plecase.Dar eram foarte hotarat sa lucrez(pardon sa mananc:))Asa ca i-am spus mosului,sa ma astepte acolo si m-am dus fuga dupa prietenul meu sa-l i-au cu mine.In sfarsit dupa o gramada de alte peripetii,am fost la prima zi de munca.De atunci mi-am pus ambitia sa invat sarbeste.Acolo eraun sarb pe nume Jiva,care stia romaneste si in a carui coliba stateam noi:)Prima mea intrebare a fost Caco se kaje?Adica, cum se spune?Si de acolo am ajuns in cateva luni sa stiu sarbeste mai bine ca altii ce aveau ani acolo.....va urma
joi, 24 septembrie 2009
om intre oameni
....continuare.
Asa cum va spuneam visul meu de atunci era sa ies din tara.Asa ca am plecat cu inca un fost coleg de scoala la sarbi.Ajunsi in orasul sarbesc Pojarevat,ne cam pierdusem, nu stiam incotro sa o apucam,am dormit o noapte de septembrie rece sub un pod la marginea unui drum mai retras,impingandu-ne unul in altul pentru a ne incalzi.Dimineata pe la ora 6 eram deja in picioare mergand grabiti intr-o anume directie de parca ne-ar fi manat cineva.Am mers cateva ore bune fara sa avem habar incotro mergem ,dar continuam sa mergem topiti de caldura soarelui, care inca mai ardea in timpul zilei istoviti de foame si de atata mers.Peisajul inconjurator era de o frumusete deosebita.Data de culorile vii ale toamnei si de mirosul fructelor coapte care atarnau greu in copacii din livezile de o parte si de alta a drumului.Ne-am oprit la un popas scurt sa ne potolim foamea cu ceva conserve ce mai aveam la noi,si ca desert ne-am delectat cu cateva fructe dulci.Am continuat sa mergem in continuare pe drumul lung si drept care parca nu se mai sfarsea,inspre directia care ni se parea ca ar fi situate satele sarbesti.Mai faceam cu mana la autostop,dar nu ne baga nimeni in seama.La un moment dat se opreste un om cu un tractor cu remorca si ne i-a si pe noi.Atat de bucurosi eram ca puteam sa stam in undeva jos ,incat nici nu ne interesa directia unde mergea tractorul.Ajunsi la o rascruce de drumuri,omul nedumerit vazand ca nu zicem nimic de directia inspre care ne indreptam,ne facu din mana semn,la stanga? sau inainte?La care noi si mai nedumeriti dam din umeri si facand din mana semn i-am spus :

-Unde o fi!nu conteaza.
Asa ca am cotit la stanga unde mergea si omul respectiv,si dupa o scurta durata de timp am ajuns intr-un sat numit Smolinat.Ne-am dat jos undeva in centrul satului si am inceput sa mai cautam si alti conationali de-ai nostri.Undeva mai jos de centru era un bar , pe langa care era facut un sant mare de canalizare cu podet si pe podet era facuta o banca.Acolo se adunau ai nostrii ca brazii dimineata pentru a fi luati la munca de cei care aveau nevoie de argati pentru diferite munci , si tot acolose adunau ca bea banii facuti pe timpul zilei.O afacere prospera pentru cel care avea cafeneaua acolo.Cel mai mult iubea romanii,si va dati seama de ce:))Majoritatea oamenilor aveau nevoie de argati pentru munca munca la camp.In toata gasca aceea de oameni,am dat si de cativa romani mai de treaba din care cel mai bine mi-l amintesc pe Petrica,care era din Targoviste si care ne-a ajutat sa ne gasim si casa(era de fapt o coliba unde statea el ,unde de cum deschideai usa,te trezeai direct in pat)dar tot era mai bine decat afara.Restul erau o gasca de drojdieri .Coliba era situata undeva in camp la vreo 2 km de sat,asa ca trebuia sa ne trezim foarte devreme daca voiam sa prindem de lucru.Nu mai spun de facut baie sau alte luxuri:tv,caldura,dus,vre un aragaz de gatit.Baie faceam la o cismea montata in spatele colibei,de mancat mancam paine cu iaurt si de zile mari mai imuiam cate un carnat in iaurt ca sa nu ni se aplece:)Norocul nostru era ca se dadea mancare acolo unde mergeai la lucru.Daca mergeai la lucru.Daca nu mergeai,ramaneai la mila celorlalti colegi de ,,breasla,, Cei drept aveam o prietenie destul de stransa ,dat fiind de imprejurari in care traiam ,aveam grija unul de celalalt si aduceam mai tot timpul cate ceva de mancare sau de baut,pentru ca era din belsug.Mancarea era unul dintre punctele forte ale sarbilor.O masa continea 4-5 feluri de mancare,printer care vreo 3 feluri de carne.Bautura se aducea cu lazile,si tarii cu sticle intregi,plus tigari la cei ce fumau....va urma
-Unde o fi!nu conteaza.
Asa ca am cotit la stanga unde mergea si omul respectiv,si dupa o scurta durata de timp am ajuns intr-un sat numit Smolinat.Ne-am dat jos undeva in centrul satului si am inceput sa mai cautam si alti conationali de-ai nostri.Undeva mai jos de centru era un bar , pe langa care era facut un sant mare de canalizare cu podet si pe podet era facuta o banca.Acolo se adunau ai nostrii ca brazii dimineata pentru a fi luati la munca de cei care aveau nevoie de argati pentru diferite munci , si tot acolose adunau ca bea banii facuti pe timpul zilei.O afacere prospera pentru cel care avea cafeneaua acolo.Cel mai mult iubea romanii,si va dati seama de ce:))Majoritatea oamenilor aveau nevoie de argati pentru munca munca la camp.In toata gasca aceea de oameni,am dat si de cativa romani mai de treaba din care cel mai bine mi-l amintesc pe Petrica,care era din Targoviste si care ne-a ajutat sa ne gasim si casa(era de fapt o coliba unde statea el ,unde de cum deschideai usa,te trezeai direct in pat)dar tot era mai bine decat afara.Restul erau o gasca de drojdieri .Coliba era situata undeva in camp la vreo 2 km de sat,asa ca trebuia sa ne trezim foarte devreme daca voiam sa prindem de lucru.Nu mai spun de facut baie sau alte luxuri:tv,caldura,dus,vre un aragaz de gatit.Baie faceam la o cismea montata in spatele colibei,de mancat mancam paine cu iaurt si de zile mari mai imuiam cate un carnat in iaurt ca sa nu ni se aplece:)Norocul nostru era ca se dadea mancare acolo unde mergeai la lucru.Daca mergeai la lucru.Daca nu mergeai,ramaneai la mila celorlalti colegi de ,,breasla,, Cei drept aveam o prietenie destul de stransa ,dat fiind de imprejurari in care traiam ,aveam grija unul de celalalt si aduceam mai tot timpul cate ceva de mancare sau de baut,pentru ca era din belsug.Mancarea era unul dintre punctele forte ale sarbilor.O masa continea 4-5 feluri de mancare,printer care vreo 3 feluri de carne.Bautura se aducea cu lazile,si tarii cu sticle intregi,plus tigari la cei ce fumau....va urma
luni, 21 septembrie 2009
om intre oameni
.....continuare.
Cum va spuneam cand am auzit pretul pentru manopera,mi-am luat frumusel talpasita spre casa.Ajuns acasa ,nu aveam liniste.Asa ca m-am pus pe treaba.Am luat amandoua televizoarele si le-am pus pe masa spate in spate asa cum vazusem eu la nea Ninel.Am schimbat si mufele una cate una exact asa cum vazusem,si cu sufletul la gura si inima cat un purice am bagat stecherul in priza si am apasat pe butonul de pornire.Spre marea mea bucurie operatia a fost reusita.Vreo cateva zile a mers asa televizoarele,spate in spate.La un moment dat, m-am gandit eu ca ar fi bine sa strang toata mataraia de cabluri si piese si sa le bag intr-o singura cutie .Asa am si facut.A fost prima mea interventie chirurgicala asupara unui aparat electronic:))(Au mai fost multe incepand de jocuri electonice,casetofoane,televizoare,masini de spalat,bormasini,combine ,etc..pana la calculatoare,bineinteles nu reusite toate:).Iata de unde si pasiunea mea pentru calculatoare).A doua zi la scoala ma umflam in pene ca un pitigoi ,de isprava facuta:))Anii treceau si o data cu ei cresteam si eu ajungand un adolescent putin salbatic,putin romantic si tare curios sa gust din toate.Prin acea vreme am aflat de la tatal meu ca am un var care face arte martiale si preda la o sala undeva aproape de oras.Era si bodiguard la o discoteca ce o frecventam pe atunci impreuna cu prietenii.Dar nu stiam ca omul cu ordinea era varul meu.Atat mi-a trebuit sa stiu!Bucurie pe mine,bilete gratis:)))Asa se face ca intr-o buna seara m-am dus direct la el si i-am spus:
-Ba tu stii ca eu sunt var cu tine!
-Nu mai spune!imi zise el.
-Da al cui esti tu,de sunt var cu tine?
-Pai sunt al lui Cornel din Miculesti.
-Asa zii ma!
De atunci nu am mai platit bilete la intrare:)si am inceput sa merg la sala de antrenament.Am inceput sa invat autoaparare.Go Jo Ryu , lupte de strada bazate pe lupta corp la corp.Acest lucru m-a scos din multe belele dupa cum am sa va povestesc mai tarziu.Acum eram foarte ocupat:scoala,treburile gospodariei,antrenament,biserica unde eram unul dintre liderii de tineret.Bisericuta din care faceam parte avea cativa tineri printre care si eu.Nu eram decat vreo 6-7,dar cu entuziasm si dorinta de a participa la toate activitatile bisericii.Asa se face ca organizam foarte des intalniri cu alti tineri de la alte biserici in scopul studiului biblic,mers in vizite pe la prieteni,bolnavi.alte biserici,etc..Va dati seama ca eram destul de ocupati ca sa pregatim tot felul de cantari ,poezii,versete.Asa de frumoasa era partasia si iesirile in aer liber ,la iarba verde.Mi-e dor de acele clipe!Nu am sa-i enumar din cauza ca sa nu uit pe cineva si in acelasi timp sa nu lungesc prea mult povestea.Cea mai mare dorinta a mea era sa implinesc 18 ani ,ca sa pot pleca din tara.Doar la majorat iti puteai scoate singur pasaport.Asa ca cu banii strinsi din diferite munci pe care le faceam,mi-am facut pasaport si am plecat la sarbi impreuna cu un fost coleg de scoala si cu mama mea care mergea pe atunci in Pancevo cu marfa sa vanda si sa cumpere.Asa ca am mers cu ea pana acolo si de acolo mai departe pana in Beograd(Belgrad) de unde urma sa luam un tren spre satele sarbesti unde auzisem noi ca se plateste mai bine.....va urma
Cum va spuneam cand am auzit pretul pentru manopera,mi-am luat frumusel talpasita spre casa.Ajuns acasa ,nu aveam liniste.Asa ca m-am pus pe treaba.Am luat amandoua televizoarele si le-am pus pe masa spate in spate asa cum vazusem eu la nea Ninel.Am schimbat si mufele una cate una exact asa cum vazusem,si cu sufletul la gura si inima cat un purice am bagat stecherul in priza si am apasat pe butonul de pornire.Spre marea mea bucurie operatia a fost reusita.Vreo cateva zile a mers asa televizoarele,spate in spate.La un moment dat, m-am gandit eu ca ar fi bine sa strang toata mataraia de cabluri si piese si sa le bag intr-o singura cutie .Asa am si facut.A fost prima mea interventie chirurgicala asupara unui aparat electronic:))(Au mai fost multe incepand de jocuri electonice,casetofoane,televizoare,masini de spalat,bormasini,combine ,etc..pana la calculatoare,bineinteles nu reusite toate:).Iata de unde si pasiunea mea pentru calculatoare).A doua zi la scoala ma umflam in pene ca un pitigoi ,de isprava facuta:))Anii treceau si o data cu ei cresteam si eu ajungand un adolescent putin salbatic,putin romantic si tare curios sa gust din toate.Prin acea vreme am aflat de la tatal meu ca am un var care face arte martiale si preda la o sala undeva aproape de oras.Era si bodiguard la o discoteca ce o frecventam pe atunci impreuna cu prietenii.Dar nu stiam ca omul cu ordinea era varul meu.Atat mi-a trebuit sa stiu!Bucurie pe mine,bilete gratis:)))Asa se face ca intr-o buna seara m-am dus direct la el si i-am spus:
-Ba tu stii ca eu sunt var cu tine!
-Nu mai spune!imi zise el.
-Da al cui esti tu,de sunt var cu tine?
-Pai sunt al lui Cornel din Miculesti.
-Asa zii ma!
De atunci nu am mai platit bilete la intrare:)si am inceput sa merg la sala de antrenament.Am inceput sa invat autoaparare.Go Jo Ryu , lupte de strada bazate pe lupta corp la corp.Acest lucru m-a scos din multe belele dupa cum am sa va povestesc mai tarziu.Acum eram foarte ocupat:scoala,treburile gospodariei,antrenament,biserica unde eram unul dintre liderii de tineret.Bisericuta din care faceam parte avea cativa tineri printre care si eu.Nu eram decat vreo 6-7,dar cu entuziasm si dorinta de a participa la toate activitatile bisericii.Asa se face ca organizam foarte des intalniri cu alti tineri de la alte biserici in scopul studiului biblic,mers in vizite pe la prieteni,bolnavi.alte biserici,etc..Va dati seama ca eram destul de ocupati ca sa pregatim tot felul de cantari ,poezii,versete.Asa de frumoasa era partasia si iesirile in aer liber ,la iarba verde.Mi-e dor de acele clipe!Nu am sa-i enumar din cauza ca sa nu uit pe cineva si in acelasi timp sa nu lungesc prea mult povestea.Cea mai mare dorinta a mea era sa implinesc 18 ani ,ca sa pot pleca din tara.Doar la majorat iti puteai scoate singur pasaport.Asa ca cu banii strinsi din diferite munci pe care le faceam,mi-am facut pasaport si am plecat la sarbi impreuna cu un fost coleg de scoala si cu mama mea care mergea pe atunci in Pancevo cu marfa sa vanda si sa cumpere.Asa ca am mers cu ea pana acolo si de acolo mai departe pana in Beograd(Belgrad) de unde urma sa luam un tren spre satele sarbesti unde auzisem noi ca se plateste mai bine.....va urma
vineri, 18 septembrie 2009
om intre oameni
.....continuare
In perioada aceea aveam un director tare strict, putin mistocar si profesor de matematica.Parintii lui traiau in sat la mine.Ne cunosteam putin si in afara scolii.In una din zile pe cand eu,Romica si Bebe, ne intreceam in iscusinta sa facem felinare din bostani in mijlocul strazii, care mai de care cu bostan mai mare cu lumanari mai multe in el si crestand ochi si gura cat mai fioroasa,apare brusc dupa curba o masina, Lada rosie.Cu totii cunosteam masina directorului.Dintr-un salt am fost de cealalta parte a gardului de uluci(nu stiu cum am putut face un astfel de salt).Ceilalti doi prea surprinsi de surpriza,n-au mai avut timp sa reactioneze.Ceea ce au incercat sa faca,a fost sa-si ascunda felinarele la spate,dar fara succes.Deja fusesera luati la ochi.Ca un facut a doua zi aveam ora de algebra cu directorul.Eram cu inima la gura sa vedem ce se va intampla.La ora lui eram chitic,muti!Doar ,doar am scapa.Intra el in clasa,ne saluta pe toti,face cateva glume ca se ne dezmorteasca,si dintr-o data spune:
-Felinaru 1,alias Mandoiu Romica,i-a vino matale la tabla!
Romica ,s-a galbenit la fata!mititel cum era a luat-o cu pasi timizi spre tabla.
-I-a fa matale o ecuatie de gradul 3!
Romica se uita ca curca-n lemne,de-abia stia ce e aia de unde atata minte s-o mai si rezolve.
Se ridica domnul Lungu(asa-l chema pe director)si zise:
-De felinare ai avut timp!dar de invatat nu!?Jap o palma!
In secunda urmatoare Romica disparu din fata noastra.Dupa cateva secunde il vad ca iese de sub catedra cu o falca rosie ,deabia tinandu-se pe picioare.
-Treci la loc ,ai 3! spuse Lungu.
-Felinarul 2,alias Mandoiu Cristian(Bebe cum ai spuneam noi)i-a vino si matale la tabla.
Eu deja imi formasem in minte un traseu spre iesirea rapida din clasa.
Dar spre spre bafta mea n-a fost nevoie. S-a multumit sa-i cafteasca numai pe cei doi.
De-atunci nu ne-a mai trebuit felinare:))
Acasa totul decurgea normal.Eu fiind cel mai mare am preluat treburile gospodariei,iar Dana se ocupa de restul fratilor nostri.(saraca,ea i-a crescut aproape pe toti)Parintii nostri fiind la lucru amandoi.Nu ne lipsea nimic pot sa spun.Nu prea aveam jucarii,dar nu ne pareau asa de importante si oricum nu tineau.Cum primeam ceva imediat le desfaceam sa vedem ce au inauntru.
Pe atunci nu orisicine avea televizor.Intr-o zi vine tata acasa cu un televizor alb negru Diamant.Nu mai tin minte de pe unde il capatase,ceea ce tin minte e ca nu ne-a tinut prea mult.S-a ars ecranul (tubul cum ai spuneam noi)Ce era de facut,sa luam alt tub,prea scump.Din intamplare verii mei aveau un televizor stricat,Sirius.Dupa niste negocieri dure,cu treburi de facut in schimb,ne-a dat noua televizorul stricat.In sat la noi aveam un electronist,Nini (schiopu ai spuneam noi).Am mers la el cu televizoarele,din doua sa ne faca unul.S-a apucat el sa probeze sa vada care tub e bun ,una alta pe-acolo le-a pus spate in spate ,a schimbat mufele intre ele si le-a pus in functiune.Eu eram ochi si urechi la el.Spre bucuria mea ,mergea!Dar nu a durat decat cateva secunde ,pana mi-a spus pretul:))Asa ca .... continui mane seara:))
In perioada aceea aveam un director tare strict, putin mistocar si profesor de matematica.Parintii lui traiau in sat la mine.Ne cunosteam putin si in afara scolii.In una din zile pe cand eu,Romica si Bebe, ne intreceam in iscusinta sa facem felinare din bostani in mijlocul strazii, care mai de care cu bostan mai mare cu lumanari mai multe in el si crestand ochi si gura cat mai fioroasa,apare brusc dupa curba o masina, Lada rosie.Cu totii cunosteam masina directorului.Dintr-un salt am fost de cealalta parte a gardului de uluci(nu stiu cum am putut face un astfel de salt).Ceilalti doi prea surprinsi de surpriza,n-au mai avut timp sa reactioneze.Ceea ce au incercat sa faca,a fost sa-si ascunda felinarele la spate,dar fara succes.Deja fusesera luati la ochi.Ca un facut a doua zi aveam ora de algebra cu directorul.Eram cu inima la gura sa vedem ce se va intampla.La ora lui eram chitic,muti!Doar ,doar am scapa.Intra el in clasa,ne saluta pe toti,face cateva glume ca se ne dezmorteasca,si dintr-o data spune:
-Felinaru 1,alias Mandoiu Romica,i-a vino matale la tabla!
Romica ,s-a galbenit la fata!mititel cum era a luat-o cu pasi timizi spre tabla.
-I-a fa matale o ecuatie de gradul 3!
Romica se uita ca curca-n lemne,de-abia stia ce e aia de unde atata minte s-o mai si rezolve.
Se ridica domnul Lungu(asa-l chema pe director)si zise:
-De felinare ai avut timp!dar de invatat nu!?Jap o palma!
In secunda urmatoare Romica disparu din fata noastra.Dupa cateva secunde il vad ca iese de sub catedra cu o falca rosie ,deabia tinandu-se pe picioare.
-Treci la loc ,ai 3! spuse Lungu.
-Felinarul 2,alias Mandoiu Cristian(Bebe cum ai spuneam noi)i-a vino si matale la tabla.
Eu deja imi formasem in minte un traseu spre iesirea rapida din clasa.
Dar spre spre bafta mea n-a fost nevoie. S-a multumit sa-i cafteasca numai pe cei doi.
De-atunci nu ne-a mai trebuit felinare:))
Acasa totul decurgea normal.Eu fiind cel mai mare am preluat treburile gospodariei,iar Dana se ocupa de restul fratilor nostri.(saraca,ea i-a crescut aproape pe toti)Parintii nostri fiind la lucru amandoi.Nu ne lipsea nimic pot sa spun.Nu prea aveam jucarii,dar nu ne pareau asa de importante si oricum nu tineau.Cum primeam ceva imediat le desfaceam sa vedem ce au inauntru.
Pe atunci nu orisicine avea televizor.Intr-o zi vine tata acasa cu un televizor alb negru Diamant.Nu mai tin minte de pe unde il capatase,ceea ce tin minte e ca nu ne-a tinut prea mult.S-a ars ecranul (tubul cum ai spuneam noi)Ce era de facut,sa luam alt tub,prea scump.Din intamplare verii mei aveau un televizor stricat,Sirius.Dupa niste negocieri dure,cu treburi de facut in schimb,ne-a dat noua televizorul stricat.In sat la noi aveam un electronist,Nini (schiopu ai spuneam noi).Am mers la el cu televizoarele,din doua sa ne faca unul.S-a apucat el sa probeze sa vada care tub e bun ,una alta pe-acolo le-a pus spate in spate ,a schimbat mufele intre ele si le-a pus in functiune.Eu eram ochi si urechi la el.Spre bucuria mea ,mergea!Dar nu a durat decat cateva secunde ,pana mi-a spus pretul:))Asa ca .... continui mane seara:))
joi, 17 septembrie 2009
om intre oameni
.... De mic copil mi-a placut sa fiu independent,sa nu depind de nimeni.Acest lucru mi-a fost de mare folos in viata.Cum a inceput.S-a gandit tata ca ceva mai lipsea din ograda,asa ca s-a pucat si a adaugat la colectia orataniilor din batatura,doua capre.Tiii!Atat mi-a trebuit!Motiv sa dispar de-acasa.Si cu cine altul imi faceam de cap pe coclaurile de cealalta parte a raului?Nimeni altul decat prietenul meu Sandu!Ne luam mancare dimineata intr-o traista,si dealurile si vaile pe o raza de 10 km patrati erau ale noastre.Ce mai trante faceam cu el!Chipurile ne antrenam sa nu o luam pe coccoasa cu diferite ocazii!Si cum ne faceam de lucru cu diferite activitati(trante ,vanatoare cu arcul,sulita .De multe ori ne credeam Vinetou care se lupta impreuna cu acolitii lui impotriva triburilor vrasmase!Vrasmasii fiind bietii copaci pe care ai loveam cu diferite arme:cutite,bate,sageti)uitam total de capre!El avea vreo 10 si eu doua.Deci 12 capre mari si late in gradina cu papusoi sau in vie delectandu-se cu struguri,prune.Si cand era joaca mai in toi,numai ce auzeam:
-Maaa!....ti mama matii de copil!Vino si ia-ti capra de-aici!
Tiiii!parca ne scaparau calcaiele!Fugeam la deal ca la vale!Si dai tiptil,tiptil pe langa gardul omului,ademeneam incet caprele sa iasa afara din gradina lui, si taio!Ce sa mai alerge caprele,gemeau de atata papusoi cat mancasera!
Eee,doua capre nu erau de-ajuns ca sa scot un ban,asa ca m-am gandit sa mai i-au cateva in paza .Si incet incet a aflat lumea ca eram un pastor bun,si m-am trezit la un moment dat cu vreo 75 de capre!Asta era bine pe deoparte,dar pe cealalta numai eu stiu cat alergam dupa ele!De fiecare capra luam pe-atunci 1-2 lei pe zi.(perioada in care am avut 75 de capre in paza, a fost scurta pentru ca nu puteam face fata singur, un copil de 8-9 ani)In medie aveam cel mult 30 de capre in paza.Dar treaba era buna ,ca aveam banutul meu,pe care nu mi-l luau ai mei.Imi aduc aminte ca puneam banii intr-un borcan cu capac,pe care il ascundeam in spatele casei in spatele la o piatra din temelie:))Timpul meu acum se impartea cam asa:7-11,capre, 12-17 scoala,-18-21 capre.De invatat,doar cu ce ramaneam din clasa.Multumesc lui Dumnezeu ca mi-a dat o memorie excelenta.(Daca citeam o data, o poezie de 4 strofe,o stiam pe dinafara)Invatam doar cand aveam de dat cate o teza.Dar si atunci mai mult de 5 nu luam.Care era cauza.Eu stateam in prima banca,langa mine Romica sau Bebe(depinde cum ne intelegeam).Tot randul din spatele meu,copia dupa mine,si normal cand vedea profesoara de romana sau matematica,vreo 8 lucrari identice,ne dadea 5 la toti.:))Mi-aduc aminte ce spunea doamna Aneta,profesoara de romana.
-Ma Mocane,tu ai fi elev bun daca nu te-ai inhaita cu bagabontii aia.
-Dar ce sa-ti fac!Brinza buna in burduf de caine.
Apropo de dansa.Prin '87-'88 a fost un cutremur destul de puternic.La inceput nu l-am simtit,auzeam doar pe Benu(un fost coleg de clasa,caruia ai spuneam si Ratonul Benoa.Erau niste desene cu un raton ce se numea asa prin acea perioada)
-Mustacule!Firar mata a haluia!nu mai misca banca ca nu pot sa scriu!
Nici nu termina bine de spus,ca auzim pe hol pe femeia de serviciu strigand:
-Cutremur!Toata lumea repede afara!
Toti s-au inghesuit la usi ,geamuri care mai de care sa iasa primul afara.O invalmaseala!
Mirata doamna profesoara, care inca nu-si daduse seama ce se intampla,intreba:
-Ce faceti ma?!Unde va duceti?
-Pai e cutremur doamna profesoara.Raspunse cineva.
-AOLEU!
-Faceti loc,faceti loc!
Si dand din maini si din coate se ingramadi sa iasa din clasa.Eu am iesit printre ultimii.
Aveam printre noi si ceva zapaciti pe Ninel zis si (Tutu) numai prostii facea!Scoala generala unde invatam,era impartita cam in jumatate,Clasele mai mari 7-8 erau situate in spatele scolii,iar in fata erau clasele5-6,despartire era un coridor lung de vreo 5 metri,pe care mai tot timpul nu era lumina pentru ca se ardea des becul.Cand se suna clopotelul de intrare la ore,noi baietii mergeam inainte si ne puneam pe langa pereti asteptand sa treaca fetele sa pipaim si noi ceva:))Din intamplare s-a nimerit sa treaca pe acolo femeia de serviciu,o femeie in varsta.Din cauza intunericului,Ninel n-a vazut cine era si s-a apucat de treaba,a prins-o pe biata femeie in brate si a inceput sa o pipae.Am auzit un tipat si in urmatoarea clipa il vad pe Ninel fugind urmarit de o matura si niste farase pe carca!
-Firai al naibii de maimutoi!Spuse femeia suparata incarcandu-i inca vreo doua maturi pe carca....va urma.
-Maaa!....ti mama matii de copil!Vino si ia-ti capra de-aici!
Tiiii!parca ne scaparau calcaiele!Fugeam la deal ca la vale!Si dai tiptil,tiptil pe langa gardul omului,ademeneam incet caprele sa iasa afara din gradina lui, si taio!Ce sa mai alerge caprele,gemeau de atata papusoi cat mancasera!
Eee,doua capre nu erau de-ajuns ca sa scot un ban,asa ca m-am gandit sa mai i-au cateva in paza .Si incet incet a aflat lumea ca eram un pastor bun,si m-am trezit la un moment dat cu vreo 75 de capre!Asta era bine pe deoparte,dar pe cealalta numai eu stiu cat alergam dupa ele!De fiecare capra luam pe-atunci 1-2 lei pe zi.(perioada in care am avut 75 de capre in paza, a fost scurta pentru ca nu puteam face fata singur, un copil de 8-9 ani)In medie aveam cel mult 30 de capre in paza.Dar treaba era buna ,ca aveam banutul meu,pe care nu mi-l luau ai mei.Imi aduc aminte ca puneam banii intr-un borcan cu capac,pe care il ascundeam in spatele casei in spatele la o piatra din temelie:))Timpul meu acum se impartea cam asa:7-11,capre, 12-17 scoala,-18-21 capre.De invatat,doar cu ce ramaneam din clasa.Multumesc lui Dumnezeu ca mi-a dat o memorie excelenta.(Daca citeam o data, o poezie de 4 strofe,o stiam pe dinafara)Invatam doar cand aveam de dat cate o teza.Dar si atunci mai mult de 5 nu luam.Care era cauza.Eu stateam in prima banca,langa mine Romica sau Bebe(depinde cum ne intelegeam).Tot randul din spatele meu,copia dupa mine,si normal cand vedea profesoara de romana sau matematica,vreo 8 lucrari identice,ne dadea 5 la toti.:))Mi-aduc aminte ce spunea doamna Aneta,profesoara de romana.
-Ma Mocane,tu ai fi elev bun daca nu te-ai inhaita cu bagabontii aia.
-Dar ce sa-ti fac!Brinza buna in burduf de caine.
Apropo de dansa.Prin '87-'88 a fost un cutremur destul de puternic.La inceput nu l-am simtit,auzeam doar pe Benu(un fost coleg de clasa,caruia ai spuneam si Ratonul Benoa.Erau niste desene cu un raton ce se numea asa prin acea perioada)
-Mustacule!Firar mata a haluia!nu mai misca banca ca nu pot sa scriu!
Nici nu termina bine de spus,ca auzim pe hol pe femeia de serviciu strigand:
-Cutremur!Toata lumea repede afara!
Toti s-au inghesuit la usi ,geamuri care mai de care sa iasa primul afara.O invalmaseala!
Mirata doamna profesoara, care inca nu-si daduse seama ce se intampla,intreba:
-Ce faceti ma?!Unde va duceti?
-Pai e cutremur doamna profesoara.Raspunse cineva.
-AOLEU!
-Faceti loc,faceti loc!
Si dand din maini si din coate se ingramadi sa iasa din clasa.Eu am iesit printre ultimii.
Aveam printre noi si ceva zapaciti pe Ninel zis si (Tutu) numai prostii facea!Scoala generala unde invatam,era impartita cam in jumatate,Clasele mai mari 7-8 erau situate in spatele scolii,iar in fata erau clasele5-6,despartire era un coridor lung de vreo 5 metri,pe care mai tot timpul nu era lumina pentru ca se ardea des becul.Cand se suna clopotelul de intrare la ore,noi baietii mergeam inainte si ne puneam pe langa pereti asteptand sa treaca fetele sa pipaim si noi ceva:))Din intamplare s-a nimerit sa treaca pe acolo femeia de serviciu,o femeie in varsta.Din cauza intunericului,Ninel n-a vazut cine era si s-a apucat de treaba,a prins-o pe biata femeie in brate si a inceput sa o pipae.Am auzit un tipat si in urmatoarea clipa il vad pe Ninel fugind urmarit de o matura si niste farase pe carca!
-Firai al naibii de maimutoi!Spuse femeia suparata incarcandu-i inca vreo doua maturi pe carca....va urma.
miercuri, 16 septembrie 2009
om intre oameni

continuare....
In primele zile in noul mediu,au aparut si primii prieteni,cu care am facut cele mai multe si mai bizare nazbatii!Ei sunt Romica,Bebe,Sorin si cel mai bun prieten la vremea aceea Sandu poreclit Bica.In fata casutei parintesti era strada principala care lega satul de oras.Loc numai bun de joaca cu mingea,alergata,pitita.Aici ne consumam cea mai mare parte din zi si energie.Si pentru ca era vara in acea perioada,ce era mai bun decat o baie la rau?Asa ca toata picimea la apa!Tipete,urlete,tineam isonulbrotacilor de pe margine baltii,o galagie!Dupa vreo doua ore de balacit,eram cu toii rupti de foame,rosii ca racii de la soare si de la plonjoanele pe care le faceam pe burta in apa.Asa ca incepeam atacurile pe la gradinile cu papusoi, care erau numai buni de copt,cartofi,rosii,castraveti,cu
alte cuvinte eram niste mici termite care radeau in calea lor tot ce era comestibil.Eu,avind acces usor la casa, de la rau prin gradina din spatele casei,trageam cate o fuga sa i-au cate o paine si vreo bucata de branza, si masa era gata.Dupa ce ne puneam burta la cale ,mergeam inapoi pe strada unde bateam mingea pana spre seara cand ma trageam incet spre casa unde mancam o urecheala buna de la mama ,din cauza ca nu stia de mine toata ziua.Nici nu mi-am dat seama cat de repede a trecut vara aceea.Eeee,iata ca veni toamna si o data cu ea si primul an de scoala.Emotii
mari pe mine.Parca ma vad si acum in uniforma de pionier ,cu ghiozdanelul in mana tarsaindu-mi picioarele pe marginea drumului cca un km pana in satul vecin unde era scoala primara.Eram un copil destul de linistit,atat timp cat nu ma provoca cineva la prostii sau la bataie:)) Eram mai tot timpul cu herpes pe la gura,din cauza ca mancam fructe nespalate si alte prostii .Cel mai mult imi placeau orele de lucru manual,unde impleteam stergatoare pentru sters pe picioare din foi de porumb fierte si puse la uscat si alte chestii de mesterit ,si mai vedeam din cand in cand expuneri de diapozitive cu pacala,ridichea uriasa si alte personaje de basm.Pot sa spun ca ma descurcam destul de bine cu scoala, tinand cont ca am fost premiant in clasele primare.Dupa scoala mergeam acasa unde ma astepta treburile gospodariei.Dai mancare la porci,la caine ,la rate,gaini si alte oratanii ce le aveam prin ograda.Apoi venea timpul desenelor animate(stiti ca pe timpul lui Nea Ceasca televizorul era cu program fix)asa ca nu imi permiteam sa pierd nici un episod din Lolec si Bolec,Popay,Nuzaitpagadi si altele.In tot acest timp familia incepea sa se inmulteasca adugand cate un membru pe fiecare an :D.Dragoste mare:))De la tatal meu adevarat suntem 2 ,eu si sora mea Dana, mai mica cu 2 ani decat mine.Doamne ce ne mai certam!Ea era rea de gura,eu capos....va dati seama ce galceava era intre noi.Parca eram un stol de rate. Dar sa revin la membrii familiei.Primul dupa sora mea Dana,a veni Emanuel,apoi Cornelia,Adrian,Daniel,Iulian,Ana Maria.Si din 2 negrii mititei se facura 8:))Alte responsabilitati,alte nazbatii,alte batai.Tin minte intr-o zi,m-a pus mama sa fac focul afara la pirostrie sa punem ceaunul la foc sa incalzim apa de spalat rufe,Strengarul de mine ce-am facut,m-am apucat sa fac focul cu niste paie uscate ca sa-l atat mai repede,si ce-mi vine in gand.Cum eram in spatele ceaunului imi aduc aminte ca am vazut eu pe cineva cum tragea fum dintr-o tigara,si zic ocazie buna !in spatele ceaunului,fum din belsug nu ma vede mama daca fumez si eu dintr-un pai sa vad cum e.Zis si facut!N-am apucat sa duc bine paiul la gura,cand o aud pe mama:-Ce faci ma acolo!
-Eu...eu bag lemne in foc.
-Bagi lemne in foc,stai ca iti arat eu tie!
Nici nu stiu cand m-am trezit infascat de-o ureche cu o mana, iar in cealalta avea mama un fier de la o umbrela veche pe care l-a indoit pe mine pana la poarta si inapoi.Vreau sa va spun ca toata viata nu mi-a mai trebuit tigari!:))........va urma
marți, 15 septembrie 2009
om intre oameni
continuare....
Asa cum va spuneam pe la varsta de 5 ani mama mea a divortat de tatal meu.Dar copil eram si nu stiam,asa ca nu m-a afectat prea tare.Imi vedeam in continuare de ale mele.Dupa vre-un an de singuratate,mama mea s-a recasatorit cu un barbat venit in vizita la biserica la care mergea .S-au placut ,s-au luat! Simplu.Pentru mine insa era o experienta cu totul noua.Desi aveam numai 6 ani,imi dadeam seama ca viata mea se va schimba, la fel si locurile si prietenii pe care nu voiam sa-i las cu nici un chip.In fine! cu chiu cu vai m-am lasat induplecat de niste bomboane de ciocolata si caramele, sa mergem in vizita(asa m-au pacalit) la
noul meu tata in satul Miculesti( cca 3 km de orasul Pucioasa)si cam 50 de km de plaiurile cunoscute de mine pana atunci.Dupa o calatorie destul de lunga pentru mine,pe autobuze care hodorogeau din toate tatanile pline de fum,caldura si transpiratie(parca eram D-l GOE cu Mamita):)) ,am ajuns la destinatie. In spatele gardului de lemn se intrezarea o casuta batraneasca cu prispa de jur imprejur, intrarea zarinu-se la capatul unor trepte de piatra .Pe coloanele de lemn ce sprijineau acoperisul de deasupra prispei,atarna o vita de
vie cu ciorchini parfumati,numai buni de mancat.Pe langa casa se intindea o curte mare si larga pietruita si plina de pasari .Dincolo de curtea mare se gasea o magazie mare facuta din piatra si captusita cu caramida,care avea sa devina mai tarziu noua casa.Mai departe se intindea o gradina imensa care se termina la marginea unei mici rape pe fundul careia curgea sopotitor un mic paraias.Poteca pe care coborai la paraias, trecea pe linga un izvor cu apa curata din care imi potoleam setea in zilele calduroase ale verii.Ma simteam in al noulea cer!Parca eram
in paradis!In gradina mare erau tot felul de pomi,meri,peri,gutui,nuci ,pruni intr-un cuvant tot ce imi trebuia.Aproape ca uitasem complet de bunica si locurile de pana atunci.Acum cand va povestesc,ma apuca nostalgia acestor locuri frumoase.Parca vad si acum dincolo de parau, dealurile inverzite si pline de margarete care se intindeau lacom pana la poalele padurii dese de plop si anin in care se auzeau neincetat canturi minunate de mierle,cuci,pitigoi,vrabiute si Domnul mai stie cine mai facea parte din minunata orchestra.:)Mi-am spus in gand,aici e de mine!Cornel,(asa se numea noul meu tata,s-a dovedit a fi un prieten minunat pentru mine si atunci in anii fragezi ai copilariei dar si mai tarziu in anii razvratiti ai adolescentei)mi-a prezentat pe rand toate coltisurile, dupa care ne-am oprit in gradina cea mare unde mia aratat niste balarii(cel putin asa le vedeam eu)care semanau la frunze cu floarea soarelui dar nu aveau seminte.Ma uitam nedumerit la el sa vad ce vrea sa-mi arate.Cu o miscare dibace atras una din tulpinile care se inaltau semet,scotind la iveala niste bulbi ca si cartofi si m-a imbiat sa gust din unul.
-Dute de-aici ca nu mananc eu cartofi cruzi.Zisei eu suparat.
El zambi,si cu miscari lente mi-a curatat un bulb si mia dat sa gust din el.Spre mirarea mea bulbul avea un gust asa de dulce.Ceva intre cotorul de varza si sambure de nuca cruda.Normal ca am devorat vreo 5-6 punand burta bine la cale!Mi-a explicat mai tarziu ca de fapt bulbii nu erau cartofi,ci napi care se mancau asa cruzi.Primele zile ale mele la noua casa erau atat de palpitante si pline de tot felul de surprize pe care le descopeream zilnic.Casuta batraneasca se compunea din doua camere,o mica bucatarie si o camara mica.Dedesupt eraun beci mic zidit din piatra ca si temelia casei dealtfel,si care era ticsit de tot felul de fructe si legume puse la adpost pentru iarna.In fata casei era o gradinita mica plina cu tot felul de flori pe tot timpul anului.Primavara era plina de ghiocei,zambile ,lacramioare ,flori de liliac si multe altele.O frumusete.Aici mi-am petrecut restul copilariei,primi pasi in scoala,primele atingeri ale lui Cupidon........am sa continui maine seara.)
Asa cum va spuneam pe la varsta de 5 ani mama mea a divortat de tatal meu.Dar copil eram si nu stiam,asa ca nu m-a afectat prea tare.Imi vedeam in continuare de ale mele.Dupa vre-un an de singuratate,mama mea s-a recasatorit cu un barbat venit in vizita la biserica la care mergea .S-au placut ,s-au luat! Simplu.Pentru mine insa era o experienta cu totul noua.Desi aveam numai 6 ani,imi dadeam seama ca viata mea se va schimba, la fel si locurile si prietenii pe care nu voiam sa-i las cu nici un chip.In fine! cu chiu cu vai m-am lasat induplecat de niste bomboane de ciocolata si caramele, sa mergem in vizita(asa m-au pacalit) la
noul meu tata in satul Miculesti( cca 3 km de orasul Pucioasa)si cam 50 de km de plaiurile cunoscute de mine pana atunci.Dupa o calatorie destul de lunga pentru mine,pe autobuze care hodorogeau din toate tatanile pline de fum,caldura si transpiratie(parca eram D-l GOE cu Mamita):)) ,am ajuns la destinatie. In spatele gardului de lemn se intrezarea o casuta batraneasca cu prispa de jur imprejur, intrarea zarinu-se la capatul unor trepte de piatra .Pe coloanele de lemn ce sprijineau acoperisul de deasupra prispei,atarna o vita de
vie cu ciorchini parfumati,numai buni de mancat.Pe langa casa se intindea o curte mare si larga pietruita si plina de pasari .Dincolo de curtea mare se gasea o magazie mare facuta din piatra si captusita cu caramida,care avea sa devina mai tarziu noua casa.Mai departe se intindea o gradina imensa care se termina la marginea unei mici rape pe fundul careia curgea sopotitor un mic paraias.Poteca pe care coborai la paraias, trecea pe linga un izvor cu apa curata din care imi potoleam setea in zilele calduroase ale verii.Ma simteam in al noulea cer!Parca eram -Dute de-aici ca nu mananc eu cartofi cruzi.Zisei eu suparat.
El zambi,si cu miscari lente mi-a curatat un bulb si mia dat sa gust din el.Spre mirarea mea bulbul avea un gust asa de dulce.Ceva intre cotorul de varza si sambure de nuca cruda.Normal ca am devorat vreo 5-6 punand burta bine la cale!Mi-a explicat mai tarziu ca de fapt bulbii nu erau cartofi,ci napi care se mancau asa cruzi.Primele zile ale mele la noua casa erau atat de palpitante si pline de tot felul de surprize pe care le descopeream zilnic.Casuta batraneasca se compunea din doua camere,o mica bucatarie si o camara mica.Dedesupt eraun beci mic zidit din piatra ca si temelia casei dealtfel,si care era ticsit de tot felul de fructe si legume puse la adpost pentru iarna.In fata casei era o gradinita mica plina cu tot felul de flori pe tot timpul anului.Primavara era plina de ghiocei,zambile ,lacramioare ,flori de liliac si multe altele.O frumusete.Aici mi-am petrecut restul copilariei,primi pasi in scoala,primele atingeri ale lui Cupidon........am sa continui maine seara.)
luni, 14 septembrie 2009
om intre oameni
De mult ma gandesc sa postez ceva fragmente din experientele mele de viata,cu intamplari reale pe care le-am trait in urma cu ceva timp.Ele vor cuprinde dialoguri si descrieri ale locurilor prin care am poposit in trecerea mea pe acest pamant.Dar cel mai mult vreau sa arat cat de mult ma ocrotit Dumnezeu si cat de mult s-a facut simtita prezenta Lui in incercari grele pe care le-am trecut.Inainte de toate trebuie sa va fac o mica introducere in locurile mele natale si in mediul in care am crescut.
Ma numesc Mocanu Florin,nascut in orasul Targoviste.Mare parte din copilaria mea mi-am petrecut-o la bunicii mei din comuna
Dragomiresti(cca 15 km de Targoviste).Parca ma vad si acum cum eram,slab,cu burta mare imbuibata cu tot felul de boroghine pe care le mancam toata ziua de prin gradina bunicii.Mere verzi,prune ,zarzare,cirese si foarte rar mancare:).Parca eram un pui de tigan!Chiar si aratam asa pentru ca toata ziulica cat era de mare,eram pe drumul prafuit din spatele casei bunicii cu prietenii mei,jucandu-ma in colbul fin, cartoane (rupeam cutiile de chibrituri si luam partea de deasupra si de dedesupt pe care erau tiparite diferite imagini ,fiecare jucator
punea unul sau mai multe cartoane intr-un cerc desenat in praful fin si apoi cu o lisie(lespede de piatra mica) aruncam spre ele de la o distanta de cca 3 metri incercand sa ochim cat mai bine teancul de cartoane.Daca nimeream teancul, tot ce iesea in afara cercului era luat de jucatorul respectiv)si multe altele de la care nu lipseam cu nici un chip.Va inchipuiti deci galagia si praful care se ridica in urma activitatilor noastre intense:)).Crescut intr-un mediu crestin,deoarece bunica mea,mama,unchi,matusi mergeau in fiecare duminica la biserica ,normal ca ma luau cu ei.Pe la varsta de 4 ani deja stiam o gramada de versete si cantari crestine.Pe la varsta de 5 ani din motive neintelese de mine pe atunci,mama mea a divortat de tatal meu.Dar copil eram si nu stiam ,asa ca nu m-a afectat prea tare....am sa continui maine seara,daca nu v-am plictisit deja:)
Ma numesc Mocanu Florin,nascut in orasul Targoviste.Mare parte din copilaria mea mi-am petrecut-o la bunicii mei din comuna
Dragomiresti(cca 15 km de Targoviste).Parca ma vad si acum cum eram,slab,cu burta mare imbuibata cu tot felul de boroghine pe care le mancam toata ziua de prin gradina bunicii.Mere verzi,prune ,zarzare,cirese si foarte rar mancare:).Parca eram un pui de tigan!Chiar si aratam asa pentru ca toata ziulica cat era de mare,eram pe drumul prafuit din spatele casei bunicii cu prietenii mei,jucandu-ma in colbul fin, cartoane (rupeam cutiile de chibrituri si luam partea de deasupra si de dedesupt pe care erau tiparite diferite imagini ,fiecare jucator
punea unul sau mai multe cartoane intr-un cerc desenat in praful fin si apoi cu o lisie(lespede de piatra mica) aruncam spre ele de la o distanta de cca 3 metri incercand sa ochim cat mai bine teancul de cartoane.Daca nimeream teancul, tot ce iesea in afara cercului era luat de jucatorul respectiv)si multe altele de la care nu lipseam cu nici un chip.Va inchipuiti deci galagia si praful care se ridica in urma activitatilor noastre intense:)).Crescut intr-un mediu crestin,deoarece bunica mea,mama,unchi,matusi mergeau in fiecare duminica la biserica ,normal ca ma luau cu ei.Pe la varsta de 4 ani deja stiam o gramada de versete si cantari crestine.Pe la varsta de 5 ani din motive neintelese de mine pe atunci,mama mea a divortat de tatal meu.Dar copil eram si nu stiam ,asa ca nu m-a afectat prea tare....am sa continui maine seara,daca nu v-am plictisit deja:)
Abonați-vă la:
Postări (Atom)

