om intre oameni

....continuare.

Asa cum va spuneam visul meu de atunci era sa ies din tara.Asa ca am plecat cu inca un fost coleg de scoala la sarbi.Ajunsi in orasul sarbesc Pojarevat,ne cam pierdusem, nu stiam incotro sa o apucam,am dormit o noapte de septembrie rece sub un pod la marginea unui drum mai retras,impingandu-ne unul in altul pentru a ne incalzi.Dimineata pe la ora 6 eram deja in picioare mergand grabiti intr-o anume directie de parca ne-ar fi manat cineva.Am mers cateva ore bune fara sa avem habar incotro mergem ,dar continuam sa mergem topiti de caldura soarelui, care inca mai ardea in timpul zilei istoviti de foame si de atata mers.Peisajul inconjurator era de o frumusete deosebita.Data de culorile vii ale toamnei si de mirosul fructelor coapte care atarnau greu in copacii din livezile de o parte si de alta a drumului.Ne-am oprit la un popas scurt sa ne potolim foamea cu ceva conserve ce mai aveam la noi,si ca desert ne-am delectat cu cateva fructe dulci.Am continuat sa mergem in continuare pe drumul lung si drept care parca nu se mai sfarsea,inspre directia care ni se parea ca ar fi situate satele sarbesti.Mai faceam cu mana la autostop,dar nu ne baga nimeni in seama.La un moment dat se opreste un om cu un tractor cu remorca si ne i-a si pe noi.Atat de bucurosi eram ca puteam sa stam in undeva jos ,incat nici nu ne interesa directia unde mergea tractorul.Ajunsi la o rascruce de drumuri,omul nedumerit vazand ca nu zicem nimic de directia inspre care ne indreptam,ne facu din mana semn,la stanga? sau inainte?La care noi si mai nedumeriti dam din umeri si facand din mana semn i-am spus :

-Unde o fi!nu conteaza.
Asa ca am cotit la stanga unde mergea si omul respectiv,si dupa o scurta durata de timp am ajuns intr-un sat numit Smolinat.Ne-am dat jos undeva in centrul satului si am inceput sa mai cautam si alti conationali de-ai nostri.Undeva mai jos de centru era un bar , pe langa care era facut un sant mare de canalizare cu podet si pe podet era facuta o banca.Acolo se adunau ai nostrii ca brazii dimineata pentru a fi luati la munca de cei care aveau nevoie de argati pentru diferite munci , si tot acolose adunau ca bea banii facuti pe timpul zilei.O afacere prospera pentru cel care avea cafeneaua acolo.Cel mai mult iubea romanii,si va dati seama de ce:))Majoritatea oamenilor aveau nevoie de argati pentru munca munca la camp.In toata gasca aceea de oameni,am dat si de cativa romani mai de treaba din care cel mai bine mi-l amintesc pe Petrica,care era din Targoviste si care ne-a ajutat sa ne gasim si casa(era de fapt o coliba unde statea el ,unde de cum deschideai usa,te trezeai direct in pat)dar tot era mai bine decat afara.Restul erau o gasca de drojdieri .Coliba era situata undeva in camp la vreo 2 km de sat,asa ca trebuia sa ne trezim foarte devreme daca voiam sa prindem de lucru.Nu mai spun de facut baie sau alte luxuri:tv,caldura,dus,vre un aragaz de gatit.Baie faceam la o cismea montata in spatele colibei,de mancat mancam paine cu iaurt si de zile mari mai imuiam cate un carnat in iaurt ca sa nu ni se aplece:)Norocul nostru era ca se dadea mancare acolo unde mergeai la lucru.Daca mergeai la lucru.Daca nu mergeai,ramaneai la mila celorlalti colegi de ,,breasla,, Cei drept aveam o prietenie destul de stransa ,dat fiind de imprejurari in care traiam ,aveam grija unul de celalalt si aduceam mai tot timpul cate ceva de mancare sau de baut,pentru ca era din belsug.Mancarea era unul dintre punctele forte ale sarbilor.O masa continea 4-5 feluri de mancare,printer care vreo 3 feluri de carne.Bautura se aducea cu lazile,si tarii cu sticle intregi,plus tigari la cei ce fumau....va urma