miercuri, 14 octombrie 2009

Om intre oameni

....continuare
Cu timpul am ajuns sa fiu cunoscut in sat pentru seriozotatea mea.Asa ca mi-am gasit alta gazda mai buna.Acolo aveam camera mea,puteam face baie ca omul si puteam sa-mi spal hainele ca lumea la masina de spalat.Un pas mare dintre lighenas si masina automata:))Acolo am invatat sa si conduc.Si care credeti ca a fost primul vehicul ?Tractorul bineinteles:)Dupa cateva ture dus intors la camp cu gazda,am tras cu ochiul bine la toate comezile pe care le facea el,si cu prima ocazie cand m-a intrebat daca stiu sa conduc i-am raspuns normal ca stiu!Doar nu era sa-mi fac natia de ras:))Si incet incet am ajuns vestit pe tractoreata.Eram cautat ca sofer sa aduc papusoiul oamenilor batrani de pe camp.Un atu bun,daca stai sa te gandesti ca ceilalti despicau la foi de papusoi de le sareau capacele.Dar sa va spun cateva vorbe despre gazda mea.Era un gras urias,blond,cu un glas ca o trompeta,il chema Bojan si il auzeai de la 2 poste cand venea acasaDaca ar fi putut merge si la toaleta cu tractoru ,ce bine era.Ura efortu,dar nu avea de ales,dat fiind ca ramasese sa aiba grija de casa deoarece parintii lui lucrau amandoi in Austria.Acasa nu avea decat pe bunicii lui care erau foarte batrani.Babuta era o femeie de zahar si buna ca painea lui Dumnezeu.Mosu era un pic mai posac ca un gansac.Dar undeva avea si el ascuns un gram de bunatate.Era sufletist grasu,si pe deasupra facea niste prajituriiii mama!mama!Lipsea mai tot timpul de acasa,iar eu tebuia sa am grija de treburile gospodariei.Dai la porci,fa curat la vaci,mulge vaca,fa curat in ograda.Dar nu ma plangeam.Pentru mine era floare la ureche toate aceste lucruri.Era foarte greu sa ai o gazda buna si multi erau invidiosi pe mine.Ce mi-a placut la sarbi,este faptul ca nu amestecau aproape niciodata munca cu distractia.Intotdeauna distractia venea pe locul doi.In perioada de vara ,seara tot timpul era distractie!Imi aduc aminte ca undeva in centrul satului era un loc liber unde veneau tiganii cu balciul.Lanturi,masinute,jocuri electronice si muzica la maxim si tot tacamul, chema lumea din toate colturile satului.Acolo imi cheltuiam leafa:))Asa am ajuns ca cunosc oamenii din acel mediu si sa lucrez cu ei.Dar asta e o alta poveste despre care o sa va spun maine seara...sengihnampakgigi
sengihnampakgigipana atuncibabaibabai

5 comentarii:

  1. Florin , interesanta povestea ta...nici o munca nu e grea daca o faci cu drag , daca ai o atitudine pozitiva...Eu in perioada in care aveam vaci si porci, mi-am pus in grajd un radio si de cate ori mergeam acolo canta muzica, era placut, parca mi-e dor...

    Astept continuarea...

    Pana atunci :

    Dumnezeu sa te binecuvanteze !

    RăspundețiȘtergere
  2. Un om priceput si harnic hatarat sa duca orice lucru la bun sfarsit, sta esti tu drag prieten si la un asemenea om binecuvantarile curg...
    Imbratisari din Vrancea!

    RăspundețiȘtergere
  3. @Desteapta idee Mary!:)Orice faci cu daruire iti lasa un sentiment de satisfactie la urma.Multumesc de vizita.O seara cat mai placuta!

    RăspundețiȘtergere
  4. @Multumesc mult pentru aprecieri doamna Elena!O vorba spune asa:I-a aminte!nu-ti alege,omul lenes ca amic.El nu face, nici nu drege,si e bun doar la nimic!Eu asa am incercat sa fac tot timpul:)O seara binecuvantata va doresc!

    RăspundețiȘtergere

Scriu tot timpul ceea ce simt,faceti si voi la fel:)