om intre oameni

.....continuare.
Cum va spuneam cand am auzit pretul pentru manopera,mi-am luat frumusel talpasita spre casa.Ajuns acasa ,nu aveam liniste.Asa ca m-am pus pe treaba.Am luat amandoua televizoarele si le-am pus pe masa spate in spate asa cum vazusem eu la nea Ninel.Am schimbat si mufele una cate una exact asa cum vazusem,si cu sufletul la gura si inima cat un purice am bagat stecherul in priza si am apasat pe butonul de pornire.Spre marea mea bucurie operatia a fost reusita.Vreo cateva zile a mers asa televizoarele,spate in spate.La un moment dat, m-am gandit eu ca ar fi bine sa strang toata mataraia de cabluri si piese si sa le bag intr-o singura cutie .Asa am si facut.A fost prima mea interventie chirurgicala asupara unui aparat electronic:))(Au mai fost multe incepand de jocuri electonice,casetofoane,televizoare,masini de spalat,bormasini,combine ,etc..pana la calculatoare,bineinteles nu reusite toate:).Iata de unde si pasiunea mea pentru calculatoare).A doua zi la scoala ma umflam in pene ca un pitigoi ,de isprava facuta:))Anii treceau si o data cu ei cresteam si eu ajungand un adolescent putin salbatic,putin romantic si tare curios sa gust din toate.Prin acea vreme am aflat de la tatal meu ca am un var care face arte martiale si preda la o sala undeva aproape de oras.Era si bodiguard la o discoteca ce o frecventam pe atunci impreuna cu prietenii.Dar nu stiam ca omul cu ordinea era varul meu.Atat mi-a trebuit sa stiu!Bucurie pe mine,bilete gratis:)))Asa se face ca intr-o buna seara m-am dus direct la el si i-am spus:
-Ba tu stii ca eu sunt var cu tine!
-Nu mai spune!imi zise el.
-Da al cui esti tu,de sunt var cu tine?
-Pai sunt al lui Cornel din Miculesti.
-Asa zii ma!
De atunci nu am mai platit bilete la intrare:)si am inceput sa merg la sala de antrenament.Am inceput sa invat autoaparare.Go Jo Ryu , lupte de strada bazate pe lupta corp la corp.Acest lucru m-a scos din multe belele dupa cum am sa va povestesc mai tarziu.Acum eram foarte ocupat:scoala,treburile gospodariei,antrenament,biserica unde eram unul dintre liderii de tineret.Bisericuta din care faceam parte avea cativa tineri printre care si eu.Nu eram decat vreo 6-7,dar cu entuziasm si dorinta de a participa la toate activitatile bisericii.Asa se face ca organizam foarte des intalniri cu alti tineri de la alte biserici in scopul studiului biblic,mers in vizite pe la prieteni,bolnavi.alte biserici,etc..Va dati seama ca eram destul de ocupati ca sa pregatim tot felul de cantari ,poezii,versete.Asa de frumoasa era partasia si iesirile in aer liber ,la iarba verde.Mi-e dor de acele clipe!Nu am sa-i enumar din cauza ca sa nu uit pe cineva si in acelasi timp sa nu lungesc prea mult povestea.Cea mai mare dorinta a mea era sa implinesc 18 ani ,ca sa pot pleca din tara.Doar la majorat iti puteai scoate singur pasaport.Asa ca cu banii strinsi din diferite munci pe care le faceam,mi-am facut pasaport si am plecat la sarbi impreuna cu un fost coleg de scoala si cu mama mea care mergea pe atunci in Pancevo cu marfa sa vanda si sa cumpere.Asa ca am mers cu ea pana acolo si de acolo mai departe pana in Beograd(Belgrad) de unde urma sa luam un tren spre satele sarbesti unde auzisem noi ca se plateste mai bine.....va urma