Aroma de craciun

Cea mai frumoasa sarbatoare a anului isi face incet,incet simtita prezenta.E minunat orasul imbracat in haină de sărbătoare.Clinchet zglobiu de clopotei combinat cu gasuri vesele de copii se auzea din toate partile.Un copil cu obrajii îmbujorati isi lipeste nasucul rosu de geamul vitrinei de sticla cu ochii atintiti spre jucaria preferata cîteva secunde,apoi cu un oftat adanc merge mai departe stiind ca niciodata nu va putea sa o aiba.Face parte dintr-o familie săracă,unde si ultimul banut e calculat doar pentru cele necesare.Fulgii usori de nea se asterneau pe asfaltul rece incepînd să formeze un strat mic de zăpadă.Cu gandul pierdut in zare,micul copil îsi strînse mai tare paltonul zdrentuit in jurul lui,si se indreapta incet spre brutaria din coltul străzii unde spera sa mai găsească o franzelă caldă pentru masa de craciun.Acasa mai are inca 3 fratiori mai mici cu care va trebui sa împartă un litru de lapte fiert si dacă vrea Domnul poate va mai gasi si niste paine calda ,de care avea parte numai de sărbatori.Frigul incepea să-şi facă simţită prezenţa tot mai tare.Miresme îmbietoare de cozonac copt si placinta cu mere,razbatea de undeva de la o fereastra din blocul vecin.Se opri un moment pe loc sa adulmece aceste mirosuri minunate,lasandu-i gura apa,apoi îsi continuă cu pasi mărunţi drumul.Ajuns la brutărie,fata i se umplu de bucurie; mai era pîine caldă!Bucuros ceru o franzelă,căci doar pentru atît avea bani.Din nefericire pretul pîinii crescuse cu 2 banuti.El nu stia de acest lucru si cu un oftat de care ti se rupea inima se indeparta de ghişeul mic cu gandul ca iar o sa adoarmă flamînd.Nu era prima data,era obisnuit.Dar spera ca macar acum de craciun sa fie altfel.Cu pasi mici si tristi luă drumul inapoi inspre casuta mica de la marginea orasului,cu gandul ca nu va putea sa dea celorlati fratiori,macar ceva de mîncare acum de craciun.In drumul lui inapoi spre casa,trecu din nou prin dreptul ferestrei de unde ieseau acele mirosuri atat de imbietoare,si se gîndi,,Macar să arunc o privire,sa vad cum ararta.,,Se duse si îşi lipi nasucul de fereastra sa vada mai bine inlauntru.Pe masa din mijlocul camerei,erau asezati cîtiva cozonaci rumeni,impreună cu doua tavi de placinta cu mere si cîteva franzele.Se auzea si o muzica lenta,diferita de celelalte colinde pe care le auzise el pînă atunci.Cineva canta cu glas blajin:
Sfant locas,tainic locas,
Totul doarme in oras.
Doar in staul,lîngă iesle privind,
Stau Maria si Iosif slăvind,
Pruncul Sfant priveghind.
Rămase parca vrajit pe loc pierzîndu-se in căldura glasului blajin ce cînta asa de frumos,incît nici nu-şi dădu seama cînd cineva îi puse mîna usor pe umăr.Speriat se intoarse să o i-a la fugă.Dar bătrînelu îl opri pe loc cu o voce calda si îl invita inlăuntru.Mititelul ezită putin,dar cand usa se deschise nu mai putu rezista aromei care venea din lăuntru,si cu pasi timizi intra in casa calduroasa.Batrînelul era sotul bunicutei care gatise cu atata maestrie cozonacii rumeni si toate celelalte bunatati.Copilului îi sticleau ochii de atata stralucire si frumusete.Îl invitara frumos sa se aseze la masa si îl serviră cu o supa calda si cu pinea gustoasa ce tocmai fusese scoasa din cuptor.Incepu timid sa guste si apoi cu inghitituri mari incepu sa infulece in graba .Batraneii priveau cu drag si zîmbeau.Cu bîndeţe incepură sa intrebe pe copil de familie,decă mai are si alti fratiori,de unde este.Baietelul incepu sa spuna de familia saraca din care făcea parte ,cum ca mai avea inca 3 fratiori mai mici care erau acasa împreuna cu părinţii,si povestea cu brutaria.Atunci bătrînica luă o sacoşă şi puse in ea 2 cozonaci frumosi,o pîine caldă si cateva bucati de placinta cu mere.Înmîna sacosa băieţelului,care nu mai stia ce să creadă,si se indrepta spre usa gata sa plece.Atunci batrînelul îl opri si îl ruga sa astepte cateva momente sa se roage împreuna,si copilul dădu din cap in semn de aprobare.
Doamne,îti multumim ca te-ai nascut pentru noi aici pe pamînt!
Îti multumim ca ai venit sa ne salvezi de la o pieire sigură.
Doamne,iti multumim ca ne-ai trimes acest copilas să ne aduca
aminte Doamne ca si Tu ca un copilas ai venit pe acest pamînt,
dar nimeni nu a avut un loc si pentru Tine la ei in casa,si atrebuit să te nasti intr-o iesle.Iti multumim ca in aceasta seara ne-ai dat ocazia,pe langa faptul ca te-am primit in inimile noastre,sa te primim si la noi in casă.Te rugam sa binecuvintezi acest copilas împreuna cu familia lui,si să-l intorci cu bine acasă.
În numele Tau ne-am rugat Amin!
Cum termina rugaciunea,batînelul intinse mîna deasupra dulapului si lua o cutie de cadou legata cu funda rosie,si o inmîna baietelului care mut de uimire pleca fericit spre casa .Bătrîneii nu aveau copii,dar in fiecare an de sarbatori,gateau ceva bun pentru cei saraci.In acea seara Dumnezeu a indreptat pasii micului copil spre ei ,facănd o bucurie mare tuturor.Si batrăneilor care asteptau pe cineva să-i viziteze,si copilului impreuna cu familia lui.Ajuns acasa,baietelul povesti celorlati de intamplarea pe care a trait-o si imparti cu ei darurile pe care le primise.Bucuria a fost mare,iar la urma cand a deschis cadoul ce-l primise,ramase inmarmurit.Înlauntru era chiar jucaria lui preferata,un calut de lemn frumos lustruit.
Fiti buni cu cei din jur,pentru ca atunci cand dati fie si un pahar de apa celui care sufera de sete,Domnului il dati.
Nu va intristai daca nu puteti sa aveti tot ce va doriti,Domnul cunoaste gandurile noastre chiar dinainte de a lua fiinta in mintea noastra.
Lasati bucuria sfintei sarbatori a nasterii Domnului sa va umple inima de veselie si împărţiţi-o cu cei din jur. Doamne ajuta-ne!