marți, 15 septembrie 2009

om intre oameni

continuare....
Asa cum va spuneam pe la varsta de 5 ani mama mea a divortat de tatal meu.Dar copil eram si nu stiam,asa ca nu m-a afectat prea tare.Imi vedeam in continuare de ale mele.Dupa vre-un an de singuratate,mama mea s-a recasatorit cu un barbat venit in vizita la biserica la care mergea .S-au placut ,s-au luat! Simplu.Pentru mine insa era o experienta cu totul noua.Desi aveam numai 6 ani,imi dadeam seama ca viata mea se va schimba, la fel si locurile si prietenii pe care nu voiam sa-i las cu nici un chip.In fine! cu chiu cu vai m-am lasat induplecat de niste bomboane de ciocolata si caramele, sa mergem in vizita(asa m-au pacalit) la noul meu tata in satul Miculesti( cca 3 km de orasul Pucioasa)si cam 50 de km de plaiurile cunoscute de mine pana atunci.Dupa o calatorie destul de lunga pentru mine,pe autobuze care hodorogeau din toate tatanile pline de fum,caldura si transpiratie(parca eram D-l GOE cu Mamita):)) ,am ajuns la destinatie. In spatele gardului de lemn se intrezarea o casuta batraneasca cu prispa de jur imprejur, intrarea zarinu-se la capatul unor trepte de piatra .Pe coloanele de lemn ce sprijineau acoperisul de deasupra prispei,atarna o vita de vie cu ciorchini parfumati,numai buni de mancat.Pe langa casa se intindea o curte mare si larga pietruita si plina de pasari .Dincolo de curtea mare se gasea o magazie mare facuta din piatra si captusita cu caramida,care avea sa devina mai tarziu noua casa.Mai departe se intindea o gradina imensa care se termina la marginea unei mici rape pe fundul careia curgea sopotitor un mic paraias.Poteca pe care coborai la paraias, trecea pe linga un izvor cu apa curata din care imi potoleam setea in zilele calduroase ale verii.Ma simteam in al noulea cer!Parca eram in paradis!In gradina mare erau tot felul de pomi,meri,peri,gutui,nuci ,pruni intr-un cuvant tot ce imi trebuia.Aproape ca uitasem complet de bunica si locurile de pana atunci.Acum cand va povestesc,ma apuca nostalgia acestor locuri frumoase.Parca vad si acum dincolo de parau, dealurile inverzite si pline de margarete care se intindeau lacom pana la poalele padurii dese de plop si anin in care se auzeau neincetat canturi minunate de mierle,cuci,pitigoi,vrabiute si Domnul mai stie cine mai facea parte din minunata orchestra.:)Mi-am spus in gand,aici e de mine!Cornel,(asa se numea noul meu tata,s-a dovedit a fi un prieten minunat pentru mine si atunci in anii fragezi ai copilariei dar si mai tarziu in anii razvratiti ai adolescentei)mi-a prezentat pe rand toate coltisurile, dupa care ne-am oprit in gradina cea mare unde mia aratat niste balarii(cel putin asa le vedeam eu)care semanau la frunze cu floarea soarelui dar nu aveau seminte.Ma uitam nedumerit la el sa vad ce vrea sa-mi arate.Cu o miscare dibace atras una din tulpinile care se inaltau semet,scotind la iveala niste bulbi ca si cartofi si m-a imbiat sa gust din unul.
-Dute de-aici ca nu mananc eu cartofi cruzi.Zisei eu suparat.
El zambi,si cu miscari lente mi-a curatat un bulb si mia dat sa gust din el.Spre mirarea mea bulbul avea un gust asa de dulce.Ceva intre cotorul de varza si sambure de nuca cruda.Normal ca am devorat vreo 5-6 punand burta bine la cale!Mi-a explicat mai tarziu ca de fapt bulbii nu erau cartofi,ci napi care se mancau asa cruzi.Primele zile ale mele la noua casa erau atat de palpitante si pline de tot felul de surprize pe care le descopeream zilnic.Casuta batraneasca se compunea din doua camere,o mica bucatarie si o camara mica.Dedesupt eraun beci mic zidit din piatra ca si temelia casei dealtfel,si care era ticsit de tot felul de fructe si legume puse la adpost pentru iarna.In fata casei era o gradinita mica plina cu tot felul de flori pe tot timpul anului.Primavara era plina de ghiocei,zambile ,lacramioare ,flori de liliac si multe altele.O frumusete.Aici mi-am petrecut restul copilariei,primi pasi in scoala,primele atingeri ale lui Cupidon........am sa continui maine seara.)

15 comentarii:

  1. foarte frumos ai descris copilaria ta,acea minunata casa in care ai trait,noua ta relatie cu noul tau tata,foarte frumos,o seara cat mai pacuta.

    RăspundețiȘtergere
  2. Multumesc de aprecieri Gabriela.Sunt niste amintiri frumoase care merita sa fie descrise asa cum au fost.O seara frumoasa si tie!

    RăspundețiȘtergere
  3. Florin, sunt minunate evocarile despre noua casa , locurile , oameni, tu...insa eu astept cu nerabdare sa aflu poznele pe care le-ai facut in aceste locuri frumoase...

    O noapte binecuvantata !

    RăspundețiȘtergere
  4. se pare ca nu toate schimbarile nedorite sunt rele, unele ne deschid porti spre lumi minunate. Foarte frumos

    RăspundețiȘtergere
  5. Casa pe care ai pozat-o aici imi aminteste de casa bunicii mele materne, casa in care m-am nascut dar n-am locuit decat primii 2 ani (din care nu-mi amintesc nimic).
    Iar descrierea imprejurimilor noii tale case imi aminteste de valea in care mi-am petrecut copilaria, caci parintii mei s-au mutat acolo, in casa tatalui meu, la doi ani de la nasterea mea.

    RăspundețiȘtergere
  6. Interesanta evocarea amintirilor, de multe ori face bine !
    Important este ca Dumnezeu te iubeste!
    Zambeste!

    RăspundețiȘtergere
  7. Rabdare Mary,:)toate la timpul lor:))O sa vina destule pozne,te asigur!

    RăspundețiȘtergere
  8. Asa e Cristina!Pentru mine s-a deschis o lume minunata,de care imi amintesc cu drag.:)

    RăspundețiȘtergere
  9. Casa pe care am postat-o ,seamana cu vechea casa parinteasca.Din pacate nu am avut foto cuea.Dar ca sa va conturez putin imaginatia am postat ceva asemanator.Cred ca toti am avut si vremuri bune in copilaria noastra Geo.Imi pare rau ca nu ai stat mai mult acolo:)O seara placuta!

    RăspundețiȘtergere
  10. Da,acum cand privesc in urma ,pot sa spun ca am avut o copilarie frumoasa.Pe langa greutatile care le intampinam.Multumesc de vizita Carmen si iti doresc o seara frumoasa la fel ca amintirile mele:)

    RăspundețiȘtergere
  11. E bine sa nu uitam de unde am plecat Kis.Dovada faptului ca am ajuns pana in momentul de fata,este numai datorita dragostei Lui!O seara frumoasa si tie!

    RăspundețiȘtergere
  12. Citesc si parca navalnic timpul a luat-o la vale, fugind inapoi rostogolind zilele si clipele traite in dulceata timpului din gradina copilariei...
    Mi-e si frica sa-ti admir in cuvinte "amintirile copilariei", ca nu cumva sa crezi ca din ipocrizie o fac, pentru gestul pe care l-ai facut in seara asta pentru mine.
    Ma opresc si-ti spun doar ca ai inca un suflet curat care pastreaza in el gingasia copilariei....Te admir...mult..
    O seara senina ca sufletul tau iti doresc!Fii binecuvantat! Dar te rog continua cu povestirea....

    RăspundețiȘtergere
  13. Va multumesc de cuvintele frumoase pe care le-ati rostit la adresa mea si va asigur ca ajutorul vi l-am dat cu cea mai mare placere. Dumnezeu sa va binecuvinteze!

    RăspundețiȘtergere

Scriu tot timpul ceea ce simt,faceti si voi la fel:)