Viata de familie (continuare)

Asa cum spuneam in partea intai,comnunicarea este de mare importanta in domeniul familial.Si este de mai multe feluri.Emotionala,spirituala si fizica.Am sa continui cu urmaorul capitol

Comunicarea la nivel psihologic

1.Aspectul cognitiv

Baza comportamentala isi are sursa in evenimentele cognitive, care constau in ganduri si imagini intrate (ponderat sau instantaneu) in sfera constientului. Evenimentele cognitive sunt influentate de lumea spirituala, evenimente circumstantiale ori de structuri cognitive. Structurile cognitive nu sunt aleatorii, ci organizate, si cuprind: viziunea asupra lumii, valorii, asteptari, planuri de viata, norme culturale si subculturale, stil de concentrare a atentiei, procese cognitive si memorii. Structurile cognitive pot fi aduse in constient de: evenimente circumstantiale, surse spirituale (lumea inconstienta) sau de un alt gand.

Cand partenerii intra in relatia de cuplu, ei aduc laolalta numeroase structuri cognitive. Aceasta intalnire a mintilor poate fi fatala pentru destinul unor cupluri care nu reusesc o armonizare la nivelul valorilor fundamentale, de aici rata mare a divorturilor in primul an de casnicie. Dinamica relatiei presupune o continua sincronizare si adaptare la devenirea personala si relationala a structurilor cognitive.

2.Aspectul emotional

Sentimentele neplacute (durere, amaraciune, manie, sentimente de vinovatie, teama, anxietate si tensiune) le pot inabusi pe cele placute si pot pune relatia sub o mare presiune.

Durerea. Alaturi de suparare si dezamagire, durerea este tot un raspuns emotional la nevoile neimplinite. Chiar daca nu e constientizata, durerea e prezenta.

Mania. Mania mascheaza adesea durerea noastra cand suntem raniti. Sentimentele ranite ne deranjeaza si ne fac vulnerabili la alte rani. De aceea, ca sa ne aparam, rabufnim si ne descarcam mania asupra altora sau o inabusim in noi, pentru ca ea sa se manifeste mai tarziu ca nerabdare, agitatie, deprimare, gelozie, suspiciune, sarcasm sau tacere. Daca recunoastem ca in spatele maniei se ascunde durerea, vom intelege ca mania poate fi atenuata atunci cand ne mentinem durerea sufleteasca sub control.

Teama. Nevoile neimplinite nu determina doar durere si manie, ci si teama. Nu simtim doar durere atunci cand suntem raniti, ci si frica de a nu suferi in viitor. Cand suntem criticati sau ridiculizati pentru ceva, suntem profund indurerati pe moment, dar ne vom teme si de eventualele esecuri din viitor.

Si teama poate imbraca diferite forme: ne retragem, evitam situatiile care ne-ar putea aduce suparare, incercam sa mentinem totul sub control sau sa fim perfecti, crezand ca vom putea minimaliza posibilitatea de a fi raniti. Din dorinta de a-si inabusi teama sau anxietatea, unii devin alcoolici, dependenti de droguri, bulimici (mancat compulsiv sau necontrolat) etc.

Sentimentul de vinovatie sau de rusine. Durerea si mania pot produce sentimente de vinovatie. Dorind sa ne razbunam durerea, putem ajunge sa-i ranim pe altii, ca mai apoi tot noi sa ne simtim vinovati. Sentimentul de rusine si autocondamnare pe care il putem simti nu este legat de un anumit fel de comportament, si de aceea nu se poate marturisi si ierta precum sentimentul de vinovatie, de exemplu. Atunci cand ne condamnam inseamna ca ne simtim vinovati pentru ceva. Aceasta ne pericliteaza imaginea de sine si ne face sa ne simtim fara valoare, vinovati si responsabili.

Toate aceste emotii, daca sunt ignorate, reprimate, dau complicatii la nivel somatic sau emotional, creand un cerc vicios.