Motiv de petrecere, traditie sau credinta?

Astazi este Vinerea mare, o vinere de neuitat in istoria omenirii.Este vinerea cînd, din dragoste pentru noi , s-a lasat rastignit Domnul Isus.Dar ce sarbatorim noi astazi?În societatea în care traim si cu libertatea ce-o avem ce sarbatorim cu adevarat?Pentru unii este o traditie, obicei primit din generatiile trecute si de care își aduc aminte doar astazi si se pocaiesc vreo cateva ore.Iata un text ce l-am gasit undeva,, Astazi, în toate în toate bisericile a fost scos Sfântul Epitaf, ce simbolizează trupul Mântuitorului, pe sub care toata lumea poate sa treacă până mâine dupa-amiază. Se spune ca pe cei ce trec de trei ori pe sub Sfântul Aer nu o să-i doara capul, mijlocul si salele tot anul, iar daca îsi sterg ochii cu marginea epitafului nu vor suferi de dureri de ochi,,. Unde în biblie Domnul Isus ne-a învatat sa facem acest lucru?Propaganda ieftina pentru vandut produse de bazar, ca asta a ajuns Biserica astazi, un tîrg exact ca in vremea Domnului Isus.Isi vand lumanari pe la toate colturile,matanii si alte obiecte în fata bisericii.Cu durere o spun ca meseria de preot e o afacere rentabila.Pentru alti oameni saptamîna pastelui este un prilej de a petrece un timp de calitate impreuna cu cei dragi în jurul unui gratar cu mici, bere si din cînd in cînd intre pahare mai spun un Doamne ajuta!sau Doamne iarta-ma!cînd spune ceva care crede ca nu i-ar place lui Dumnezeu.Pentru crestinii adevarati pastele e un motiv de bucurie! Este semnul ca Domnul nostru este viu si lucrator în vietile noastre si astazi mai mult ca oricand venim cu reverenta si Îi multumim cu inima deschisa pentru Jertfa de la Golgota.Sarbatorim moartea si învierea.Moartea fata de pacat si învierea la o viață noua, curata.De acolo ne luam lumina ce ne lumineaza viața si inima.E lumina Cuvîntului lui Dumnezeu, fara de care nu am fi putut ajunge la cunoștința mântuirii.Nu este o lumina omeneasca ce se stinge fumegînd imediat ce s-a terminat fitilul, ci este o lumina vesnica ce nu palește în veac.Dar omul a ramas tot lumesc,pierzînduse in datini si obiceiuri tot mai sterse, uitînd adevarata esență, uitînd cine este cu adevarat sarbatoritul.


În fata Ta cu reverenta,
Parinte al meu, eu vin,
Si-n cînt de umilinta
Eu Tie ma închin.

De dragostea-Ti mareata
Smerit sa-ti multumesc,
Caci Fiul Tau pe cruce,
L-ai dat ca sa traiesc.

Osînda cea amara
Ce eu am meritat,
Si valuri de ocara
Isuse ai purtat.

Plangea cerul la Golgota,
Plîngea dealul Capatînii,
Caci în gloata nemiloasa,
Eram una cu pagînii!

Eram una cu Baraba,
Marii preoti,cu Pilat.
Dar cu toate acestea Doamne,
Cu iubire m-ai iertat!

Si-n durerile cumplite,
Stînd pe cruce atîrnat,
Te rugai cu ne-ncetare,
Iarta-i Tata ,caci nu stiu ce fac!

Slava cînt de bucurie,
Mielului ce s-a jerfit.
Caci prin sfânta Sa jertfire,
Sînt eu astazi mântuit

Si la ceasul revederii,
Sus acolo-n vesnicii,
Pentru darul mântuirii
Pentru veci te voi slavi!
P.S

Postarea am scris-o ieri dar nu am putut s-o postez din motive tehnice:)