Tacere; tăcere apăsătoare ce te pătrunde pînă in măduva oaselor.Ai vrea să vorbesti dar parca cuvintele nu își au rostul.Ai vrea să urli,dar nu-i nimeni să te audă.Dincolo de suprafata involburata a vietii,dincolo de surîsul forțat si de masca bucuriei, se ascunde tristetea,se ascunde grija, se ascunde lipsa.Parcă totul se naruie împrejur si numai e nici o speranta,Cauti cu disperare un liman unde să arunci ancora, dar privirea se pierde in neant printre valurile furioase, luînd cu ea si ultima sperantă.Încerci cu disperare sa te agăți de cîrma corabiei,care umblă fără nici o directie; de parca scăparea ta ar fi acolo!Ah cîtă amăgire!Deodată te strabate un gand, ca un fulger care brăzdează cerul în noptile furtunoase.Îți ridici privirea in sus, la cerul de deasupra capului.Picioarele se inmoaie, și cazi în genunchi copleșit.Doamne, scapă-mă!strigi cu ultima suflare, si totul se stinge.Acum totul e linisitit.E din nou tacere.Dar e o tacere dulce,un susur blînd.O pace divină iți inundă sufletul,risipind norii furtunii.O raza de soare iti mîngîie placut fața.Te întrebi,oare e vis?Oare mai traiesc?Si plin de teama, deschizi ochii.Esti la liman, in siguranță .Dar,.. nimic nu e schimbat,esti tot singur.Si totuși, ciudat; ești linistit si plin de pace.Și parcă îți vine să cînți , să strigi de bucurie.Te miri de acest sentiment, dar e asa de plăcut, nu vrei sa te miști de teama sa nu-l sperii.O,dragul meu!Chiar daca iți pare că essti singur, nu esti singur.Cel la care ai strigat este acum cu tine si te poartă pe brațe!El este acum la cîrma corabiei, si totul merge strună.Stai și te gandesti, ce bine e. De ce nu am mers la El de la început?
Ce linişte aduce acest eseu izvorât din inima ce ştie a călători pe valuri cu Hristos!
RăspundețiȘtergereFii binecuvântat, Florin!
Chiar daca iți pare că essti singur, nu esti singur.Cel la care ai strigat este acum cu tine si te poartă pe brațe!El este acum la cîrma corabiei, si totul merge strună.Stai și te gandesti, ce bine e. De ce nu am mers la El de la început?
RăspundețiȘtergereAsa suntem noi oamenii....risipim lacrimi si ingrijorari, iar cand nu ne mai ramane nimic , abia atunci ne amintim ca : avem in cer Tata!
Frumos eseu Florine! Multa binecuvantare!
@Doamna Elena, de multe ori ni se pare ca suntem singuri,dar tot de atîtea ori ne înșelăm:)Avem in cer un Tată care lucrează,iar căile Lui sunt așa de minunate :)O zi plină de bucurie vă doresc!
RăspundețiȘtergerem-am mutat la casa noua! :) te astept pe www.opritiplanetavreausacobor.wordpress.com
RăspundețiȘtergereTrebuie să recunosc faptul că atunci când s-a împărţit optimismul Dumnezeu a fost tare darnic cu mine...
RăspundețiȘtergereZile pline de iubire!
Cineva spunea ca trebuie sa luam viata in serios pentru ca nimeni nu iese din ea viu!
RăspundețiȘtergere@Mariana,mii de scuze,de la oboseala am citit Mary.Spuneam ca inca invat sa calatoresc cu El printre valuri:)O seara binecuvantata!
RăspundețiȘtergere@Alina, si tu Brutus?:))O sa trec cu siguranta!
RăspundețiȘtergere@Geanina, slava Lui si ferice de tine:)Multe salutari din Atena:)O seara placuta alaturi de cei dragi!
RăspundețiȘtergere@Kis,cine a spus asta a spus un mare adevar:)O seara plina de frumos prietene!
RăspundețiȘtergerehmm asta inseamna sa nu stii sa carmuiesti propria corabie....apelezi la altii,mai buni.
RăspundețiȘtergerekis,bine spus!
eih,Geanina, de parca un pesimist ce crezi ca e?un optimist bine informat :)
Hmm,cand ai sa mai cresti,poate o sa-ti dai seama ce inseamna sa carmuiesti o corabie singur:) eu Il las cu drag pe Dumnezeu la carma corabiei mele,merg la sigur;)
RăspundețiȘtergereO primavara frumoasa si plina de soare si flori! :)
RăspundețiȘtergere( ai un martisor la mine! )
De 1 Martie, un mărţişor poetic :)
RăspundețiȘtergereAş dori să pot trimite către tine,
Plin de cântec, de lumină şi de dor
Adevărul frumuseţilor divine,
Împletit în bucuriile senine
Minunat, iubit şi veşnic mărţişor…
Şi-aş dori ca mâna mea să ţi-l aşeze
Nu pe inimă, ci-acolo-adânc în ea…
Ca frumoasă şi curată s-o păstreze
Ca un soare minunat să-ţi lumineze
Şi să-ţi facă fericită viaţa ta…
C-a adevărul e podoaba minunată
Mai de preţ decât oricare talisman
Care nu se învecheşte niciodată
Şi-i din ce în ce mai binecuvântată
Şi-i din ce în ce mai scumpă, an de an…
Iar în ziua răsplătirii fericite
Când vedea-vom veşnicia răsărind
Când ca miile de stele strălucite
Străluci-vor inimile preaiubite
Cerurile minunate-mpodobind
Printre ele şi-al tău suflet să răsară
Minunat şi binecuvântat odor
Strălucind ca prima zi de primăvară
Pe frumosul sân al cerului comoară,
Un curat, iubit şi veşnic mărţişor.
de Traian Dorz
O seara binecuvantata doresc intregii tale familii, de la Vrancea cu toata dragostea in Hristos Domnul nostru!
RăspundețiȘtergere@Orry,multumesc mult de martisor si pentru urari.Am intarziat un pic cu raspunsul din cauza ca am fost in deplasare cu lucrul.O seara cat mai fericita!
RăspundețiȘtergere@Mariana, chiar mi-a atins inima aceasta minunata poezie a lui Traian Dorz.O primavara binecuvantata iti doresc!
RăspundețiȘtergere@Doamna Elena, va multumesc de vizita,si doresc ca primavara sa va aduca zambet si fericire in parfum de flori.O seara minunata va doresc:)
RăspundețiȘtergere