Pe o culme de deal

Undeva pe o culme de deal
Între cer şi pământ atârnat,
Moare Omul cel sfânt, ideal,
Ce o lume întreagă a schimbat!

Moare Fiinţa cerească divină
Ce a fost printre noi pe pământ.
Iar la moarte a deschis o lumină,
Să vedem desluşit locul sfânt...

Undeva pe o cruce-atârnat,
Şi cu peptul străpuns de o lance...
Moare Cel ce pe om la salvat
Iar prin moarte adusa EL pace!

Pacea Lui, e o pace eternă...
E o pace din lumea cerească,
Orice om din a lumi tavernă
Poate-n El orişicând s-o găsească!

Undeva pe o culme de deal
În torturi Prinţul sfânt suspina;
A Lui sânge curgea ca un val
Multe inimi la vale spăla,

Undeva, nu departe de cruce
O femeie cu ochii în lacrimi,
Nu-şi putea suferinţa a frânge
Vindecată fiind ea de demoni!

Doar privea cum se stinge iubirea
Pe o cruce fiind atârnat,
Pentru ea, EL a fost Izbăvirea,
Şi la mulţi vindecare le-a dat.

Lângă ea mama Lui suspina
Secerată adânc de durere,
Suferinţa cu El o simţea
Căci Fiul i-a adus mângâiere!

Iar cerul îşi întoarse privirea
Nori negri, se întinse în zare,
Parcă noaptea îşi aduse intrarea
Dar a fost o cerească lucrare.

Mielul sfânt îşi sfârşise lucrarea
Trupul gol sta pe cruce-atârnat,
Până Iosif din Arimathea
În mormântul pregătit la-ngropat!

Prin moartea Lui am primit dreptul
La o viaţă eternă şi sfântă,
Încurând vom sfârşi cu pământul
Şi vom fi unde veşnic se cântă!

Undeva este-un loc nepătruns
Dar tu poţi dragul meu să-l găseşti
Undeva este-un gând ce-i ascuns
Este-un gând al iubirii cereşti!

Undeva este o lume de vis
E o Ţară măreaţă şi sfântă,
Undeva este-un nou Paradis
Şi acolo, cineva te aşteaptă!


Autor Lupsea Gheorghe