vineri, 11 septembrie 2009

E vineri,asa ca e poezie!Si am adus cu mine din al amintirilor rucsac ceva de Mihai Eminescu.

O, rămâi

"O, rămâi, rămâi la mine,
Te iubesc atât de mult!
Ale tale doruri toate
Numai eu ştiu să le-ascult;

În al umbrei întuneric
Te asamăn unui prinţ,
Ce se uit-adânc în ape
Cu ochi negri şi cuminţi;

Şi prin vuietul de valuri,
Prin mişcarea naltei ierbi,
Eu te fac s-auzi în taină
Mersul cârdului de cerbi;

Eu te văd răpit de farmec
Cum îngâni cu glas domol,
În a apei strălucire
Întinzând piciorul gol

Şi privind în luna plină
La văpaia de pe lacuri,
Anii tăi se par ca clipe,
Clipe dulci se par ca veacuri."

Astfel zise lin pădurea,
Bolţi asupră-mi clătinând;
Şuieram l-a ei chemare
Ş-am ieşit în câmp râzând.

Astăzi chiar de m-aş întoarce
A-nţelege n-o mai pot...
Unde eşti, copilărie,
Cu pădurea ta cu tot?

Sper sa va placa aceste versuri frumoase!
Pregatesc si eu una si am sa o postez imediat ce am sa o termin.

12 comentarii:

  1. "Ceva Eminescu" e intotdeauna bine venit !
    Dar, ia spune-mi, cine-i papusica in rosu ? :D

    RăspundețiȘtergere
  2. Eminescu imi place ca avea stil in tot ce compunea.Papusica in rosu e ingerasul meu mic!Well acum nu mai e asa de mic,are 4,5 ani:)!Multumesc de vizita Leo si iti doresc o seara minunata!

    RăspundețiȘtergere
  3. "Şi privind în luna plină
    La văpaia de pe lacuri,
    Anii tăi se par ca clipe,
    Clipe dulci se par ca veacuri."

    Eminescu...mereu actual ,mereu romantic si sensibil infioara sufletele noastre...

    O zi binecuvantata !

    RăspundețiȘtergere
  4. Mereu mi-a placut aceasta poezie..Si chiar daca copilaria a trecut, in interiorul nostru mereu vom ramane copii.Copilul din interior nu trebuie sa moara niciodata.Iisus a spus:"Lasa-ti copii să vina la mine!" Cu siguranta ca stia ce spune...Ne-a transmis un mesaj!O zi excelenta..:)

    RăspundețiȘtergere
  5. Ai ales cele mai ,,adanci,, versuri ale poeziei Mary!Eminescu intotdeauna s-a deosebit de ceilalti prin sensibilitatea lui.O zi frumoasa iti doresc si te mai astept cu drag!

    RăspundețiȘtergere
  6. Spunea o cantare:
    ,,In ochii mei un copil ereu vei fi,
    Cu mare grija te-am crescut
    Si-as vrea sa stii.
    Din prima clipa-a vietii,
    In brate te-am purtat,
    Dar ceva as vrea sa stii neaparat.
    In ochii mei un copil mereu vei fi.,,Multumesc de vizita Cristian si te mai astept.O zi faina iti doresc!

    RăspundețiȘtergere
  7. Astazi chiar de m-as intoarce
    A-ntelege n-o mai pot...
    Unde esti, copilarie,
    Cu padurea ta cu tot?

    Cat romantism...de buna calitate, cum numai la Eminescu poti gasi...
    Multumesc e tare frumoasa poezia!
    Binecuvantari!

    RăspundețiȘtergere
  8. Superba poezie, de fapt e Eminescu...!

    Dumnezeu sa binecuvinteze familia voastra!

    RăspundețiȘtergere
  9. Unde esti copilarie?Ne intrebam si noi:)Eu va multumesc de vizita doamna Elena si va doresc o noapte binecuvantata!

    RăspundețiȘtergere
  10. Wellcome back Kis!Exact asa cum ai spus,,e Eminescu,,:)alte cuvinte sunt in plus.Dumnezeu sa te binecuvinteze si pe tine cu toata dragostea!Te mai astept!

    RăspundețiȘtergere
  11. ce as vrea sa mai citesc scrierile lui Eminescu,nu am nici o carte de-a lui la indemana,iar versurile lui scrise aici sunt bine venite dorului meu de a regasi ce am simtit prima oara cand l-am citit pe Eminescu,versurile lui ma faceau sa-mi traiesc frumusetea fiintei mele interioare si a omului,sa vad taramuri atunci inca necunoscute mie.

    RăspundețiȘtergere
  12. Well.Clarisa pentru ca iti place asa de mult Eminescu iti mai daruiesc inca o poezie de-a lui.

    Când amintirile...

    Când amintirile-n trecut
    Încearcă să mă cheme,
    Pe drumul lung şi cunoscut
    Mai trec din vreme-n vreme.

    Deasupra casei tale ies
    Şi azi aceleaşi stele,
    Ce-au luminat atât de des
    Înduioşării mele.

    Şi peste arbori răsfiraţi
    Răsare blânda lună,
    Ce ne găsea îmbrăţişaţi
    Şoptindu-ne-mpreună.

    A noastre inimi îşi jurau
    Credinţă pe toţi vecii,
    Când pe cărări se scuturau
    De floare liliecii.

    Putut-au oare-atâta dor
    În noapte să se stângă,
    Când valurile de izvor
    N-au încetat să plângă,

    Când luna trece prin stejari
    Urmând mereu în cale-şi,
    Când ochii tăi, tot încă mari,
    Se uită dulci şi galeşi?

    Ai suflet sensibil,sa ai grija de el!O zi superba sa ai!

    RăspundețiȘtergere

Scriu tot timpul ceea ce simt,faceti si voi la fel:)