ANOTIMPURI

Din inaltimi privind pamantul,
Al vezi asa de colorat!
Iar timpul care trece-n graba,
Nuante si expresii i-a shimbat.

Explozii de miresme si culori,
Impodobesc, campii si dealuri.
Si cantec vesel de cocori,
Vesteste primavara ,cu ale ei alaiuri.

Ma-nbat in ale florilor miresme!
Si-nveselit de-al pasarilor grai,
Ma tolanesc in iarba verde,
Privind in sus ,la soarele balai.

Invesmintata-n verde si auriu,
Cutreiera alene prin livezi.
Venit-a vara, timpuriu,
Nuante dand la tot ce vezi.

Ma bucur de lumina,de caldura,
De tot ce-i readus cu drag la viata.
Si cu-ale raurilor calde ape,
Cu drag natura ma desfata.

Ma-nfrupt din fructele zemoase,
Inmiresmate cu arome ca de vis,
Si-n vantul ce ma-nvaluie in taina,
Pluteste lin, o frunza de cais.

Trecand prin lanurile aurite,
Mai fac din cand in cand,cate-un popas.
Si-n umbra de stejar,la poale,
Eu stau cu toamna la taifas.

Printre copacii falnici, de padure,
Ce-ncet podoaba si-au lasat,
Un stol de pasari calatoare,
Spre tarmuri calde su plecat.

Cu haine albe impodobita,
Si cu miresmi de sarbatori,
Venind pe-a timpului aripa
Soseste iarna, cu ale ei urari.

La gura sobei gramaditi,
Povesti din timpuri mult trecute,
Cu drag bunica le citi,
Nepotii ei cei mici s-asculte.

Mocanu Florin